Bulă și prostia

[Exemplu de Titlu]

 

     Nu oricine, poartă sâmbetele altora ca  Bulă. Bulă este un tipar mioritic; Bulă este Bulă şi zicând Bulă ai spus Tot.Nu vă gândiţi la globalizare,politică nici măcar la  papă. Bulă le ştie pe toate. Nu mă credeţi? Are şi cont pe faceboock. Acolo vei găsi înţelepciunea lumii.

  Dar şi Bulă are momentele sale de pauză mentală. Şi el munceşte. Şi el oboseşte. Da, şi el stă la volan. Ce face Bulă când n-are ce face? Caută, şezând! Ce? Orice găseşte! De pildă, într-o joi, sătul de batrineturi, de lumea fără de oameni, rutinat de realitatea din sufletul său, din plictis, ori prea mult bine, îl puse naiba să dea un click pe matrimonialele din oraşul său.

  Să nu vă treacă prin cap că Bulă nu ar fi evlavios. El dă vina doar pe dracu. Niciodată pe Dumnezeu şi în momentele sale de iluminare pe proşti. Bulă este deştept, de aceea recunoaşte prostia de departe. Şi aproape dacă ar fi, la fel ar proceda. Aşa e el. Nu-şi poate păcăli firea. Este isteţ.

  Bulă, ar putea avea ochi albastri dar la fel de bine i-ar putea avea  şi căprui . Ori verzi. Acest aspect fiind lămurit, logica ne spune că Bulă poate citi în orice nuanţă: negru pe alb sau alb pe negru. Bulă ştie şah!

Doar dacă sunteţi de acord cu mine purcedem să aflăm ce a citit Bulă într-o joi:

“Intelectuală, caut intelectual. Nu cer mai mult decât pot oferi: casă, maşina şi mult umor!”

   L-a auzit pe Bulă  cineva râzând? Normal că nu. Nimeni nu aude râsul lui dar toţi râdem de el cu el. După ce si- a aşezat dosul într-un scaun ( Dumnezeu i-a dat mai multe ; sau s-i le-o fi luat singur? Asta numai istoria lui Bulă ne-o poate lămuri, dar de aceea să se ocupe savanţii ) aşa stând situaţia, eroul nostru, eponimul bunei-dispozitii se puse pe treabă. Bulă e politicos şi educat. Începe orice conversaţie  cu un salut.

  Acum, dragii mei  ( care veţi fi voi)  să-l lăsăm pe Bulă. Ne-am lămurit în privinţa-i. Să trecem la Prostie. Prostia nu suportă decât majuscule; ca şi Bulă, dar spre deosebire de acesta, prostia îşi poartă sâmbetele de una singură, doar că începe de joi şi le duce până mai apoi. Prostia e sora geamănă a Plictisului. Amândoi papă zilele omului. Nu-i vezi plimbându-se la sosea dar îi simţi în aerul pe care îl respiri. Tot ei, distrug familii, cariere, genii în devenire. Plictisul îţi şopteşte duios: “de când aşteptam să-ţi faci timp şi pentru mine”, iar Prostia îţi dă una peste nas: “Ieşi din anonimat”!

    Astfel, Prostia îl imită pe Bulă. Îi unea doar  un” bună”. Rostit sau nerostit, după cheful lui Bulă. S-a nimerit într-o zi cu chef. Era joi şi ratase ora veselă, vremea bancurilor bune trecuse demult  şi el nu mai aştepta nimic.

Aruncă un misogin” În alb”?, zâmbind.” Prostia confundă măritişul cu bărbatul ideal”? V-am mai spus Bulă  e omniscient şi omnipotent. Dar îi place să fie clar. Adăugă “ De ceară, să-l poţi modela după plac?”. Tot, Bulă, vorbeşte în duble sensuri. Pe unul îl dezvăluie, pe celălalt îl ţine pentru sine. Prostia însă nu tace. Şi ea poartă cu sine multiple înţelesuri cu toate că nu pricepe nici unul.

  N-am să vă ocup timpul preţios cu urmări evidente sau filosofii insipide, suficient e să ştiţi că şi Bulă poate  fi captat de Prostie. Nu-l judecaţi. Plictisul cina la masa lui. Prostia e foită. Prostia circulă. Te face să-ţi laşi muncile. Prostia te determina sa fii curios. Uneori în sensul de : curiozitatea a ucis pisica, alteori în sensul de uite-l şi pe  ăsta ce faţă curioasă are ! V-am mai spus; Prostia are mai multe înţelesuri. La urma urmei trebuie să fim înţelegători.

  Dacă aţi priceput cum s-au desfăşurat evenimentele, până acum acum, nu mă veţi întreba unde s-au întâlnit Bulă şi Prostia. La fisc? Veţi presupune! Aici nu discutăm de păcănele. La cimitir? Veţi spera! Aici e vorba de romantism pur.La spital? Veţi insinua! Bulă nu e bolnav dar tratează prostii. La biserică? Veţi râde! Prostia e multaa. Vă lămuresc într-o clipită. Şi, şi! Prostia e o boală şi Bulă credincios. Bulă înţelege , ca urmare Prostia fuge. Ora ciocnirii? Cum, nu aţi aflat? Prostia e noaptea minţii şi Bulă e degetul din ochi. Tot el stă picior peste picior. Nu poţi spune bancuri bune  cu mâna la chipiu. Prostia s-a aşezat binişor. “ Eu pe ăsta l-am mai vizitat! Cum naiba îl cheamă?” Dacă Prostia ar avea memorie, deştepţii nu ar mai avea loc de tonţi. Ce şi-au vorbit cei doi?Asta-i bună. Prostia e arhicunoscută şi Bulă e farceur. Prostia e goală, Bulă poartă mască. Bulă face jocul, Prostia pune botul.Bulă tace, prostia sporovăie. De ce tace Bulă? Conjunctura îl încurcă. De ce Prostia ţipă? Nu mai puneţi întrebări la care ştiţi răspunsul. Prost, prost dar insistă.

Totuşi între cei doi eroi universali este o diferenţă existenţială.Bulă nu e prost şi Prostia nu amuză. Bulă, aşa vesel cum îl ştim, se crede atât de cunoscut încât a-şi confirma numele ar fi o…evidenţă. Bulă, nu consideră necesar să adauge  după un banc, un mi-a părut bine, la adresa ta. Tu, mulţumeşte-i lui că ai stat să-l asculţi. Acelaşi Bulă, după ce a terminat cu amuzamentul pe seama ta dispare în incognoscibil.Te simţi călcat în picioare?Nevinovat te va întreba: “De ce ai stat?”Te simţi prost? Cu afecţiune se va uita în ochii tăi: “Eu percep oamenii” Vrei să scoţi de la el un politicos La revedere? Pe un ton condescendent va replica “ Vrei să te jignesc?”

   În rest Bulă, va găsi întotdeauna poanta potrivită gurii tale. Tu vei râde, aşa e Bulă; bancul lui ai fost tu! Să nu credeţi însă că e lipsit de suflet. Îi plac în egală măsură şi porcii şi poezia. Teama lui ascunsă e să nu-şi piardă umanitatea.

  Desigur, multe ar mai fi de spus despre Bulă. Venerabilul ne oferă o gamă bogată de culori, paradoxuri, bancuri, ironii, măgarii. De ce Bulă spune Bună dar nu şi Pa, pa? Aşa e Bulă, o muză care se amuză. Îl ameninţi cu tăcerea ta? Oricum erai banal.

 

 

[Sofia Sincă]

Despre Bulă, personajul persiflant din bancurile românești, desigur se pot spune multe. Parabola ta îl include în tipul des întâlnit, peste tot. Se pare, și nu, că face casă bună cu prostia. De fapt el trece prin tot felul de însușiri, prin cele mai năstrușnice întâmplări, peripeții, creând haz de necaz.

Va trebui să mai treci peste text să pui diacriticile unde nu sunt și blancurile între cuvinte și semnele de punctuația, altele să le scoți.

batrineturi,- uite cum arată un cuvânt fără diacritice.

albastridar, - albaștri dar

până acum acum, - de scos un acum

La fisc? Veţi conchide! - nu poți conchide cu o întrebare.

după ce ce a terminat - de scos un ce.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Corina Militaru]

Am zâmbit și da, are dreptate Sofy! Trebuie revăzut textul.

Citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! E obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

Virgula ca semn de punctuaţie poate fi imperativă (se pune obligatoriu), prohibitivă (nu se pune deloc) sau facultativă (la latitudinea celui care scrie). Practic și elementar: când înșiruim aceleași părți de vorbire ele trebuie despărțite prin virgule! Trebuie să ştim că înainte de conjuncţiile dar, iar, ci, deci se pune obligatoriu virgulă. Conjuncţia însă nu se pune niciodată între virgule când este în interiorul propoziţiei. („Recomandările noastre nu au avut însă niciun rezultat“ şi nu „Recomandările noastre nu au avut, însă, niciun rezultat“). Notă: Supărătoare este folosirea locuţiunii adverbiale ca şi, care are funcţie comparativă, însemnând „la fel ca“ („Băiatul era, ca şi tatăl său, un impertinent”) în locul adverbului de comparaţie ca („Ca şi mod de exprimare era un incult” în loc de „Ca mod de exprimare era un incult”).

Revizuiește-ți textele cu mai mult simț de răspundere! E o formă de autorespect, ca autor, și de respect față de cititor.

Stimă,

da Coza