Anul 2021 a fost pentru mine un an de răscruce, în care am fost la un pas de a plonja în lumea celor drepți, trecând „la mustață” pe lângă moarte. Începând cu martie 2020 trăim cu toții sub semnul pandemiei. Cu temeri și agitație, cu restricții dar și contestație, cu acceptare dar și negație. Lumea se simte ca-n vremea unui război cu un inamic invizibil, nu știi de unde vine, pe unde trece, pe cine lovește în plin sau doar agață în treacăt. Cad ici și colo victime, unul din zece, ca la decimarea legiunilor romane.
     Eu nu m-am speriat câtuși de puțin, nu am intrat în panică, nu mi-am luat măsuri speciale de protecție, nu m-am ascuns în casă ori în beci. Am respectat măsurile impuse de regimul sanitar doar din respect pentru lege și ordine publică. Dar n-am fost nici o clipă convins că aceste măsuri ajută realmente cu ceva. Ba mai mult decât atât, eram convins că pe mine nu mă poate lovi, că am o imunitate de fier, că sunt puternic și imbatabil, invincibil și inexpugnabil.
     Asta până într-o zi. Era 22 martie 2021. Tocmai venisem de la sala de forță, dar parcă ceva nu era în regulă cu mine, amețeam la fiecare pas, mă dureau șalele ca niciodată, îmi simțeam capul greu și respirația era cumva șuierătoare. M-am gândit la o răceală obișnuită, cum mai pățisem de atâtea ori. Am făcut un duș fierbinte, dar parcă mă durea tot corpul, am luat obișnuitele pastile de răceală și m-am cuibărit în pat. Din care pat apoi, timp de o săptămână nu mă mai puteam ridica decât ca să merg până la baie, ținându-mă de mobilier și de pereți. De obicei în maximum o săptămână orice răceală îmi trecea. Asta însă nu mai trecea, se părea că e totuși ceva mai „specială”.
     Dar tot nu mă gândeam la celebrul „covid”, pentru că încă nu-mi dispăruse gustul și mirosul, simptome despre care citeam pe net. Asta până când nu m-am mai putut ridica deloc din pat și nu mai puteam merge nici până la baie, nu mai puteam înghiți nimic, nici medicamente, nici mâncare, nici măcar apă. Și abia mai respiram.
     Atunci mi-am zis „Gata, voi muri!” În patul propriu, tot evitând eu să merg pe un pat de spital. Cu greu m-am decis să sun la salvare. A sosit o ambulanță, dar n-am fost în stare să urc în ea decât dus pe sus de brancardieri. Acolo pe loc mi-au făcut testul, care a ieșit pozitiv pentru coronavirus. Am ajuns la spital aproape fără să mai pot respira, deși încă de pe ambulanță mi s-a pus masca de oxigen. La spital, secția de covid era plină, a trebuit să aștept vreo oră pe hol, până să se elibereze un pat, tușind până îmi ieșeau ochii din cap și sufocându-mă până în pragul leșinului.
     N-am fost intubat pentru că încă mai putea respira cât de cât în mod natural, dar la tomografie plămânii mei arătau groaznic, afectați circa 70% de niște formațiuni fibroase de tip „sticlă mată” cum se exprimau medicii de pe secție. Medicul meu nu mi-a dat din start mari șanse de supraviețuire. Mi-a zis: „Eu voi încerca protocolul standard și încă ceva, un antiviral mai nou pe care-l încercăm acum, dar dacă în maxim zece zile nu vă reveniți, atunci, doar Dumnezeu cu mila vă mai poate scăpa.”
     În loc să merg spre bine, situația mea părea mai gravă de la o zi la alta. Nu mă mai puteam ridica singur de pe pat, nu-mi mai puteam schimba nici măcar lenjeria intimă fără ajutorul asistentelor și infirmierelor, nu mai puteam respira fără masca de oxigen. Aveam tot mai des stări febrile și halucinații, nu mai știam când e zi și când e noapte, când sunt treaz și când visez.
     La un moment dat nu mai vedeam decât umbre stranii în jur și întrebam asistenta care mă trata: „Doamnă, oare mai sunt viu, ori am trecut în lumea cealaltă?” Asistenta se stăpânea să nu râdă de vorbele mele și mă încuraja: „Stați liniștit că e bine, o să vă reveniți în curând”, dar le auzem pe femei vorbind între ele când credeau că nu le aud: „Domnu' e foarte grav, nu știu ce l-ar mai putea ajuta”. Dar într-o dimineață, la vizită, le-am auzit vorbind dintr-o dată altfel: „Domnu' își revine! Domnu' merge spre bine”. Asta mi-a dat puteri sporite să lupt, să ies din starea de abandon în preajma morții.
     Am început să mă simt tot mai bine de la o zi la alta, mergeam singur la baie, mă spălam, mă bărbieream și parcă prindeam culoare în obraji și putere în corp. Am numărat zilele din calendar, era a zecea zi. Exact după spusele medicului. După alte câteva zile m-a întrebat dacă sunt în stare să mă descurc pe picioarele mele și i-am spus că da. Apoi mi-a făcut formele de ieșire din spital.
     Dar cu respirația încă aveam probleme mari. Și mi-a spus că încă voi mai avea probleme multă vreme. Mi-a dat un aparat concentrator de oxigen pentru acasă fără de care n-am putut respira timp de peste patru luni. Toată vara am fost legat de pat și de acel aparat. Cu timpul însă am reușit să respir singur, să fac mișcare prin casă, prin curte, apoi tot mai departe, pe străzi și pe lângă Someș. Am început să fac iar exerciții ușoare de forță cu ganterele mele și chiar să muncesc una-alta pe lângă casă.
     Până în toamnă mi-am revenit aproape complet. Încât multă lume care credea că voi muri, era uimită când mă întâlnea, ca și cum ar fi văzut o fantomă ori pe cineva sculat din morți. Se mirau nu numai că n-am murit, dar și de faptul că arătam mai „înfloritor” ca înainte. Trecusem prin covid în formă deosebit de gravă, razant pe lângă moarte, dar nu numai că scăpasem cu bine ci arătam și mai bine ca înainte de boală. De atunci îmi sună mereu ca un memento în minte vechiul adagiu: „Ceea ce nu te omoară, te face și mai puternic!”

Vizualizări: 75

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Nu am putut să dau like, deși apreciez sinceritatea până la sânge a scriiturii!

Nu mi-e rușine să spun că am plâns, să spăl toată suferința lumii aș vrea...

Mulțumesc lui Dumnezeu că citesc această mărturisire, că suntem vii și onorăm o prietenie fără compromisuri, curată...

Slavă Bunului Dumnezeu, Grig Salvan  ești mai puternic decât știi!

aDa nemescu

https://youtu.be/2VatzIJTj6k?t=11

Seară bună, Ada! Sinceritatea scrierii mele, dacă tot ai adus vorba despre ea, a fost și este una dintre atuurile mele în tot ceea ce scriu, o sinceritate poate crudă, poate exagerată, poate șocantă, dar debordantă și fără limite. Poate nu întotdeauna e bine să-ți scoți sufletul în palmă sau pe tarabă și poate nu în fața oricui, dar „încecarea moarte n-are” și, slavă, Domnului, „oameni buni au fost, oameni buni mai sînt”, vorba colegului, prietenului și regretatului cântăreț Valeriu Sterian în sublimul său cântec. Mulțumesc pentru că ai rezonat maxim la experiența mea limită dintre viață și moarte. Mulțumesc mult pentru link-ul pe care m-am și grăbit să-l deschid! O doză de tărie sufletească!

Ada Nemescu a spus :

Nu am putut să dau like, deși apreciez sinceritatea până la sânge a scriiturii!

Nu mi-e rușine să spun că am plâns, să spăl toată suferința lumii aș vrea...

Mulțumesc lui Dumnezeu că citesc această mărturisire, că suntem vii și onorăm o prietenie fără compromisuri, curată...

Slavă Bunului Dumnezeu, Grig Salvan  ești mai puternic decât știi!

aDa nemescu

https://youtu.be/2VatzIJTj6k?t=11

Sincer, nu mă așteptam ca în scurta poveste să fiți chiar dumneavoastră personajul principal, deorece întodeauna scriem sau povestim despre altcineva... Bunul Dumnezeu a avut grijă de dumneavoastră și bine că totul s-a terminat cu bine. 

În general textele mele conțin elemente autobiografice, sau pornesc de la fapte și întâmplări din propria viață, prelucrate și transfigurate cât de cât artistic-literar. De data asta textul e pur memorialistic, descriind cu sinceritate un moment de cumpănă din viața mea. L-am făcut public doar cu gândul împărtășirii unei experiențe limită prin care poate au mai trecut și alți oameni, fie în această pandemie, fie în alte împrejurări ale vieții lor. Mulțumesc de lectură și mesajul lăsat.

Emil Dumitru a spus :

Sincer, nu mă așteptam ca în scurta poveste să fiți chiar dumneavoastră personajul principal, deorece întodeauna scriem sau povestim despre altcineva... Bunul Dumnezeu a avut grijă de dumneavoastră și bine că totul s-a terminat cu bine. 

Mă bucur că sunteţi bine acum!

Mulțumesc, Mihaela! Multă sănătate și ție îți doresc!

Mihaela Popa a spus :

Mă bucur că sunteţi bine acum!

Simplă, francă sinceritate. Aproape am simţit o undă de umor în faptul că aţi învins moartea, nu însă şi aroganţă. Mă bucur că aţi învins acest duşman nevăzut al tuturor care parcă ne-a schimbat toată lumea. Mă bucur şi pentru că am avut, astfel, ocazia să citesc ce scrieţi.  Am trecut şi eu prin experienţa covid, însă printr-o formă uşoară, mă mai întreb şi acum dacă a schimbat ceva radical în mine, aşa cum a schimbat lumea, dar nu simt asta... măcar dacă aş scrie mai bine. :) 

Mulțumesc mult pentru popas, aprecieri la adresa textului și pentru mesajul optimist!

Herțeg Claudia (Mota) a spus :

Simplă, francă sinceritate. Aproape am simţit o undă de umor în faptul că aţi învins moartea, nu însă şi aroganţă. Mă bucur că aţi învins acest duşman nevăzut al tuturor care parcă ne-a schimbat toată lumea. Mă bucur şi pentru că am avut, astfel, ocazia să citesc ce scrieţi.  Am trecut şi eu prin experienţa covid, însă printr-o formă uşoară, mă mai întreb şi acum dacă a schimbat ceva radical în mine, aşa cum a schimbat lumea, dar nu simt asta... măcar dacă aş scrie mai bine. :) 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

colaborări

în parteneriat cu

Revista „Eminesciana” 

ultimul număr

AICI

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:

Activitatea Recentă

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Locul meu cu mărăcini a lui x
cu 15 minute în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Uneori simt ochii copacilor a utilizatorului Mihai Katin
cu 28 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Uneori simt ochii copacilor a lui Mihai Katin
cu 29 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog jumătate de gând a lui Dinca Valerian
cu 31 minute în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog jumătate de gând a utilizatorului Dinca Valerian
cu 31 minute în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Trădarea a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 34 minute în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Descântec a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog goluri a lui Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Tristețe a lui Monica Pester
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Beția unui fluture-n lumină a lui Ada Nemescu
cu 2 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Descântec a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Monica Pester
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog goluri a lui Dinca Valerian
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dinca Valerian
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Ada Nemescu
cu 9 ore în urmă
Corneliu Neagu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Descântec a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 10 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Descântec a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog Descântec a lui Corneliu Neagu
cu 13 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Trec anii în zbor... a utilizatorului Grig Salvan
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2023   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor