Ma se trezi cam indispusă din somnul hipnotic programat de Scandel, robotul. Întoarse privirea leneşă spre Flo şi observă ca avea ochelarii de somn şi căştile pe urechi. Semn că încă dormea. Încercă să-şi construiască imaginea perfectă pentru ziua ce urma. Avea în plan să mărească levăle la câteva jocuri, să inventeze altele pentru divertisment, să urmărească vreun asteroid plutitor accidental sau ce se va mai ivi, să participe la o conferinţă. Coborî leneş din fotoliu-pat şi se aşeză mai comod în faţa monitorului ei, cel din dreapta hubloului. Picioarele fusiforme le piti sub ea în fotoliu ergometic, poziţia ei preferată. Putea sta aşa ore întregi, fără a-şi schimba poziţia. Îşi fixă ochelarii 33D la ochi, fără de care nu vedea aproape nimic. Ochelarii aveau nişte lentile mari şi opace încât îi acopereau aproape toată faţa şi aşa exagerat de mignonă. Urechile le acoperi cu nişte căşti de zi.
Robobuc porni imediat şi-i întinse micul dejun, un sertar cu vreo câteva pastiluţe de culori diferite. Ma nu se arătă interesată, dar Robobuc nu renunţă uşor, zumzăi plăngăcios, îmbiind cu sertarul. Ma aruncă o privire absentă în sertar şi strâmbă din nas. ''Tot .... cu iz de lapte... m-am săturat de ele. Se vede că a fost programat de Flo. Robobuc, eşti prost!'' şi-l deconectă. Robotul mai clipi odată din gene cu sertarul întins şi adormi liniştit. Îşi îndeplinise misiunea.
Apoi Ma începu a hălădui printre programe, pe site-urile obişnuite. Intrebă pe ici pe colo câte un ''c f?'' de complezenţă, fără să aştepte răspuns. Uneori primea şi răspuns câte un ''bn'', tot fără importanţă. Îi atrase atenţia o pagină cu imagini colorate intens unde se opri câteva secunde. Parcă trăia un deja-vu, dar nu-şi amintea momentan clar ce şi trecu mai departe. O durere de cap o apăsa din momentul trezirii şi parcă ceva nu-i dădea pace, nu era în apele ei... ''Nu mai găseşti nimic interesat pe webu' ăsta. Mă plictisesc îngrozitor. Ce o fi cu Flo de doarme atât. Dacă nu ne loveste un meteorit sau nu se întâmplă cine ştie ce catastrofă cu celulele solare voi modifica legile astea de conexiune şi utilizare gratuită, vulnerabilă. Se poate lansa un atac care blocheză browserul şi dă posibilitatea preluării controlului de la distanţă.''
Se trezi şi Flo şi după ce aruncă în gură vrei trei pastiluţe din sertarul lui Robobuc, trase direct la copilul electronic, căruia îi făcu operaţiunile de dimineaţă, găsindu-l cu beculeţul de alarmă înroşit, piuind. L-a hrănit cu morcovi şi roşii virtuale, i-a făcut curat, i-a reinstalat antivirusul. Era destul de mărişor, crescut de la nivel de ou şi-i era ciudă să-l piardă acum. Nu-şi putea permite vreo greşeală. Se putea îmbolnăvi sau chiar să moară. Se dădea în vânt după acest pui electronic. Ma nu se arăta interesată de copilul electronic, cu laturi umane. Prea multe pretenţii punea.
Privi apoi spre Ma şi lăsă să-i scape un... ''c f?''. ''bn'',răspunse Ma, plimbîndu-şi degetele firave ca nişte spice unduitoare, într-o serie de gesturi pentru un limbaj multi-touch, pe ecranul monitorului. Nu-i mai spuse de durerea de cap care încă persista, pentru a nu mai lungi vorba. Gesturile îi erau ajutate în interpretare de luminile infraroşii. ''mi se expira microcip medical, mai scrise Ma. nu-i prob, citi fata răspunsul lui Flo. ba da. sunt atatea sistem virusat. ce-ar fi sa iau virus diabet... sau ala de bronșita acută... completă Ma. robomedi c f? treaba lui, sugeră Flo. l-am dezactivat de mult pe robomedi. a devenit nefolo, Flo. de acord cu t, Ma. treb sa-mi montez unu cu mem mai lungă. Ok Ma'', scurtă Flo dialogul. Consideră că au vorbit destul pentru micul dejun. Cuvintele folosite trecuseră de 30. Îl aşteptau prietenii virtuali.
În peregrinările ei spre conferinţă Ma nimeri într-un peisaj pe care nu-l mai văzuse niciodată, dar ciudat i se părea cunoscut. Era o câmpie verde, ireal de verde, plină cu flori colorate viu, neobişnuit de viu, pentru ochii ei mici şi miopi. Câmpia era străjuită de o lizieră de pădure, cu nişte copaci ciudaţi. Înfloriţi! Şi aveau şi frunzuliţe verzi, abia născute din ramurile ce încă purtau boboci. Pe ramuri ciripeau un soi de vieţuitoare mici şi ele frumos colorate, legănându-se uşor într-o unduire a ramurilor. Ciudat, tot ciudat Ma simţi că aude fără căşti, iar nările i se umpluseră de un parfum plăcut. Ea nu auzise niciodată şi nici simţul mirosului nu-l avea. Nu înţelegea ce se petrece cu ea. Începuse să gesticuleze pentru a-i atrage atenţia lui Flo, dar băiatul era cufundat într-un joc pe reţea şi nici nu o observa. Nu era prima dată când Ma se entuziasma, dar el nu înţelegea aceste stări. Uneori se afla într-o pendulare dintre realitate şi ficţiune. Instinctele ei primare erau încă vii. El îşi petrecea timpul pe un loc unde i se părea familial, unde găsea senzaţii tari. Acolo era acasă. Nu-l interesa lumi populate cu oameni sau animale de mult apuse. Simţurile lui erau toate conectate la computer, mediul virtual era identic cu realitatea. Tehnologia chiar era singulară, adică cea a computerelor şi era foarte comod.
Ma dintr-o dată îşi aminti de visul ce i-a lăsat dureri de cap... Asta a visat. A visat că era într-o poiană ca aceea ce o găsise pe site, unde totul mirosea plăcut, unde se auzea vuietul unei ape şi un clinchet parcă, un ciripit al fiinţelor mici de pe crengi. Se interesă repede şi se chemau privighetori... Păsări de mult dispărute, din alte lumi. De cel puţin 200 de ani. Trăi o senzaţie ciudată. ''Poate am trăit în lumea aceea cândva... prea sunt atrasă de ea. Îmi place mult. Dacă am mai avut vreo viaţă, precis pe acele vremuri am trăit-o.'' Şi îşi propuse ca la conferinţă cu fetele, să abordeze subiectul ''alte lumi, trecute''. Aruncă o privire prin hoblou şi avu parte de o altă curiozitate: pe stradă era un om... un om viu nu un robot din cele obişnuite care duceau câte ceva de colo-colo. Mergea foarte încet prin ceaţa obişnuită a zilei.''Azi e ziua curiozităţilor, gândi Ma. Ce-o fi căutând omul ăla pe stradă? Ce l-o fi apucat?''
''flo, vreau sal plss, îşi contactă fata partenerul de viaţă. care sal? ala cu carte elctr. '' După câteva clipe Flo îi aduse şalul.''e in sertar linga avatar. la ceti trb? la confr il pun la avatar. e bn? ok.''
Şi aduse vorba la conferinţă despre visul ei, după ce-şi împodobi avatarul cu şalul plin de cărţi electronice. Părea o librărie electronică. Nu reuşi să stârnească interes printre partenere de discuţie cu visul ei, cu subiectul propus. Una îi replică faptul că nu o interesează oamenii primitivi, cei ce munceau în locul roboţilor. Alta, că trebuia să fi fost foarte tristă viaţa atunci, când omul trebuia să muncească. Mi## îşi exprimă părerea despre cărţile adevărate ca fiind lucruri inutile, că se mai găsesc câteva la nişte muzee, dar ea nu văzuse niciuna, niciodată. Cui folosesc când site-urile sunt pline de librării virtuale, dar oricum nu le citeşte nimeni. Pe cine interesează ceva ce nu cunoaşte... Orizontul lor era mult mai larg. Îşi puteau crea orice lume doreau foarte avansată, lumea ce trăia doar pentru ştiinţă, puteau interacţiona cu cine doreau, nu ca cei ce râmau în pământ ca roboţii, cu animalele lor şi cu maşinile lor rudimentare.
Dezamăgită oarecum, Ma părăsi conferinţa şi căută distracţie de una singură. Luă vreo trei pastile din sertarul lui Robobuc, de data asta cu aromă de pizza. Flo avea grijă de tot ce se numea gospodărie. El programa roboţii pentru mâncare sau pentru a aspira praful care se aşeza foarte repede, deşi camera era aproape emertică, de roboţii generatori de energii. Se autoconsolă Ma cu faptul că-l avea pe Flo alături. Erau un cuplu fericit, un caz fericit în comparaţie cu alţii, care erau la mare distanţă unul de celălalt, chiar în continente diferite. Plecă în căutarea glingonierilor cu un sentiment de automulţumire. Trăia doar într-o epocă ultramodernă unde avea totul la dispoziţie cu minim de efort.
Pentru ce nu ar fi mulţumită?

Vizualizări: 120

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mă trec fiorii, Sofi, parcă nu mi se mai pare așa o ficțiune ceea ce ai scris tu în 2012 când văd cât de tare s-a web-izat (!) lumea.  Sper să revenim la normala naturalețe și să rămână doar ficțiune, dar, cine știe?!  las un gând frumos pe pagina ta, așa, ca o crenguță de cais înflorită.

cu drag,

Mihaela

2012, departe şi aproape... Sofi, am şapte ani de cultură pe Însemne, am mai absentat, dar v-am găsit mereu primitori. 

,,Amintirile viitorului'' configurează ceea ce va deveni lumea noastră dacă uităm latura umană, dar chiar dacă suntem axați doar pe tehnologie, natura ne aminteşte că are şi ea ,,virus'' şi ne opreşte!

Da, pui electronic am avut, te ținea treaz să-l hrăneşti dar nu te responsabiliza, murea şi o luai de la început, needucativ, asta am oferit copiilor şi alte jocuri electronice... Toate se leagă, cuvinte puține, scris... cumva le anticipam, dar acum constat că ai mai prevăzut ceva: teama de virus ,,bronşită acută''. Ştiam ce uşor se pot virusa sistemele electronice, dar nu ne-am închipuit că...

Îmbrățişări, Sofi! Revin...

Fantastică povestea dumneavoastră, doamnă Sofi,  - la propriu și la figurat. Imaginație, previziune, umor fin, inteligent, dar și mult optimism.  Eu cred că peste 200 de ani, nimeni nu va mai ști sensul cuvintelor. Vor exista doar emoticoane, nici măcar abrevieri, pentru a exprima stări primare. Încântată să vă (re)citesc!

Am citit, de curând, un banc amar pe net: anul 2020 trebuie resetat - are un virus.

... o incursiune prin încâlcitul vis al omenirii, când roboții au luat locul oamenilor și ... (cu discuții pe web, tot atât de firești ca în acești ani) Interesantă apariția omului, pe stradă, în lumea roboților, ca o posibilă soluție de a schimba ordinea în proza sf. Nu sunt un cititor de sf (cred că am rămas, din adolescență, la Wels… și Stanislaw Lem cu Solaris.) Notă: citisem și comentasem și acum câteva zile, dar văd că nu a intrat textul acela: tot ceva scence-fiction, nu?

Am revenit!

Ce bine ar fi de ne-am trezi din ,,virusul” hipnotic, din paralizia asta și să putem ieși să admirăm tot ce dorim, să putem să... trăim. Eu am răbdare, mă alimentează cu bucurie soarele.

Recitind, am observat latura cu umor... Suprapus pe situația actuală, textul devine apăsător prin viziunea robotică ce ni se relevă, sper să ne trezim...

 N-am privighetori, n-aud nici un cântec de păsărele, fiindcă stau într-o intersecție și trec o mulțime de mașini, se aud mereu sirene, dar încă mă pot bucura de priveliștea orizontului cu toate păsările călătoare ce urmează firul Bistriței și Siretului.

O zi frumoasă, Sofi!

Ghinion, Mihaela! Îți poți imagina sau poate găsești vreo bandă magnetică cu ciripit de privighetori. Acum, cu tehnologia asta avansată... se poate orice. Doar să ieșim din casă nu putem. În rest... toate bune.

pup, :))

Mihaela Suciu a spus :

Am revenit!

Ce bine ar fi de ne-am trezi din ,,virusul” hipnotic, din paralizia asta și să putem ieși să admirăm tot ce dorim, să putem să... trăim. Eu am răbdare, mă alimentează cu bucurie soarele.

Recitind, am observat latura cu umor... Suprapus pe situația actuală, textul devine apăsător prin viziunea robotică ce ni se relevă, sper să ne trezim...

 N-am privighetori, n-aud nici un cântec de păsărele, fiindcă stau într-o intersecție și trec o mulțime de mașini, se aud mereu sirene, dar încă mă pot bucura de priveliștea orizontului cu toate păsările călătoare ce urmează firul Bistriței și Siretului.

O zi frumoasă, Sofi!

Cutremurător! Nu suntem departe. Mai vorbești și de virus, văd...  Ferească Dumnezeu! Sofia, m-ai lăsat mască. Ce cultură informatică ai! Ce cuvinte! Am umblat cu ditamai DEX-ul după mine. :)) Și nici nu le-am găsit pe toate. Îmi trebuiau niscaiva cărți de specialitate. :))) Ce să zic... Felicitări!

Nu am prea multă cultură informatică, Lisia... M-am inspirat de la Vlad, care la acea vreme mă zăpăcise cu jocurile lui, pe net. Dar despre imaginație, da, m-am gândit, că virusurile vor fi la putere și oamenii vor sta izolați în camere ermetice. (ne apropiem) Banala bronșită va fi un virus puternic, diabetul - cel ce ucide cu siguranță la fel, ca și altele și doar robomedi le va distruge :))) Cărțile? ceva inutil, obiecte de muzeu. Vlad, acum, le-a dat prietenilor să citească ce am scris eu și s-au prăpădit de râs. Râd și eu cât am putut debita. Eram intrigată de apropierea prea mare a tinerilor de computer. Acum nu mai sunt atât de intrigată, deoarece Vlad din asta trăiește și mă bucur că muncește și acum... de acasă. :))

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Cutremurător! Nu suntem departe. Mai vorbești și de virus, văd...  Ferească Dumnezeu! Sofia, m-ai lăsat mască. Ce cultură informatică ai! Ce cuvinte! Am umblat cu ditamai DEX-ul după mine. :)) Și nici nu le-am găsit pe toate. Îmi trebuiau niscaiva cărți de specialitate. :))) Ce să zic... Felicitări!



Sofia Sincă a spus :

Nu am prea multă cultură informatică, Lisia... M-am inspirat de la Vlad, care la acea vreme mă zăpăcise cu jocurile lui, pe net. Dar despre imaginație, da, m-am gândit, că virusurile vor fi la putere și oamenii vor sta izolați în camere ermetice. (ne apropiem) Banala bronșită va fi un virus puternic, diabetul - cel ce ucide cu siguranță la fel, ca și altele și doar robomedi le va distruge :))) Cărțile? ceva inutil, obiecte de muzeu. Vlad, acum, le-a dat prietenilor să citească ce am scris eu și s-au prăpădit de râs. Râd și eu cât am putut debita. Eram intrigată de apropierea prea mare a tinerilor de computer. Acum nu mai sunt atât de intrigată, deoarece Vlad din asta trăiește și mă bucur că muncește și acum... de acasă. :))

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Cutremurător! Nu suntem departe. Mai vorbești și de virus, văd...  Ferească Dumnezeu! Sofia, m-ai lăsat mască. Ce cultură informatică ai! Ce cuvinte! Am umblat cu ditamai DEX-ul după mine. :)) Și nici nu le-am găsit pe toate. Îmi trebuiau niscaiva cărți de specialitate. :))) Ce să zic... Felicitări!

Sofia, pot spune că ai avut o premoniție. :( 

Sofia Sincă a spus :



Sofia Sincă a spus :

Nu am prea multă cultură informatică, Lisia... M-am inspirat de la Vlad, care la acea vreme mă zăpăcise cu jocurile lui, pe net. Dar despre imaginație, da, m-am gândit, că virusurile vor fi la putere și oamenii vor sta izolați în camere ermetice. (ne apropiem) Banala bronșită va fi un virus puternic, diabetul - cel ce ucide cu siguranță la fel, ca și altele și doar robomedi le va distruge :))) Cărțile? ceva inutil, obiecte de muzeu. Vlad, acum, le-a dat prietenilor să citească ce am scris eu și s-au prăpădit de râs. Râd și eu cât am putut debita. Eram intrigată de apropierea prea mare a tinerilor de computer. Acum nu mai sunt atât de intrigată, deoarece Vlad din asta trăiește și mă bucur că muncește și acum... de acasă. :))

Și eu sunt surprinsă de cultura informatică, deși am aflat sursa!:))) Premoniție sau mai degrabă previziune firească a unui viitor foarte mult influențat de ,,minunile” constante ale tehnologiei! Chiar și virușii pot fi admiși deoarece mereu au existat și s-au ,,modernizat” în raport cu vremurile! Mai greu de acceptat dispariția cărților, care sper să rămână doar ficțiune! Felicitări, d-na Sofi! Am citit cu mult interes și plăcere!

Scrisa in 2012? Mai e un pic si se adevereste. Gandul imi zboara spre Harry Potter sau inelul hobbitilor. Va admir si invidiez indemanarea cu care construiti foarte natural o lume altfel decat cea in care traim/traiti. Sau poate? Felicitari, raman al Dvs placut surprins entuziast.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 6 minute în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 11 minute în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 12 minute în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 16 minute în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 16 minute în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a utilizatorului Valeria Merca
cu 6 ore în urmă
Lui Emil Dumitru i-a plăcut discuţia Târgul de sclavi (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a utilizatorului Valeria Merca
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 8 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 8 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog cerneala de astăzi a lui gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 8 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a utilizatorului Valeria Merca
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Tracică a lui gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 8 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a utilizatorului Valeria Merca
cu 10 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor