Alunul
Când deschid „Cartea de sub braț” ies din ea emoții și flori de câmp. Acolo e și păpușa mea de cârpă cu rochiță roșie. Și prima literă caligrafiată cu sufletul, și căsuța din bețe de chibrituri.
Fiecare filă are parfumul ei. De fapt e praful prin care am alergat pe cărările vieții. Un fel de fotografie cu licurici. Nu există ceva ce aș vrea să elimin, nici să estompez. Până și gardul de mărăcini prin care îmi făceam drum spre islaz, după fragi, e de strajă. De acolo se vedea aproape tot satul: și drujba de la moară, cu câteva puncte mișcătoare în jur, și casa părăsită a bătrânei Polixenia, cu stâlpii îndoiți sub grinzi, ba chiar câte un uliu făcând ocol gospodăriilor zăream, punând brațul streașină la frunte.
Îmi plăcea să brăzdez dealul spre pădurea de mesteceni care despărțea satul nostru de un cătun bogat în fântâni și poteci. Acolo, pe vârful lui, crescuse un alun singuratic, înconjurat de pășuni. Era pe locul nostru, așadar nimeni nu-l putea lua. Deseori mă furișam în frunzișul bogat unde aveam toată liniștea din lume. Îmi devenise cel mai adevărat și de încredere prieten. Nu râdea de mine că falsez, când imitam privighetorile. O făceam după priceperea mea. Poate nu scoteam niciun sunet, dar eram convinsă că înălțimile mă ascultă și mă aplaudă, din prundul gârlei până peste crestele Măgurii împădurite. Pentru copila cu părul împletit, viața la țară era o poveste cu miei și raze de lună, cu bunica pe prispă și albine roind deasupra salcâmilor.
Din când în când găseam agățat în el fulgere. Ca un pom de Crăciun în care se strâng visele. Toamna, când frunzele dădeau în pârg și bruma se alinta ca o mireasă, mi se părea trist. Atunci mă așezam lângă el și îi povesteam câte și mai câte. Uneori inventam. Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice. Nici măcar gutuia pe care i-am adus-o într-o seară, când fusesem cu tata să adunăm nucile de peste izvor. Îmi imaginam un cerb flămând, mușcând cu sete din ea, dar n-a atras decât niște viețuitoare mici. Nici de alunele căzute în iarba arămie nu se atinsese nimeni. Veverițele coborâseră în sat, unele își făcuseră culcuș în podul casei noastre, unde le auzeam noaptea zbenguindu-se.
Și când am avut pojar, i-am spus. Prietenul meu sălbatic era mereu treaz pentru mine. Mă așteptase tot timpul în care am lipsit, cu privirea țintită spre locul de unde apăream de obicei. Mi-a spus că i-a fost dor și avea boabe de rouă pe crengi. Rouă de suflet.
Într-o zi însă, nu s-a mai bucurat de vizita mea. Seva lui se scursese în pământ și se pregătea să urce în alte rădăcini.
În alunele necojite s-au ascuns atunci toate veverițele pădurilor. Iarna stau de vorbă, primăvara își alungă plictiseala, vara se înrolează printre ferigi și își caută drumul spre lumină, iar toamna vin la priveghi în locul unde, odinioară, alunul meu își ridica grațios crengile, ca un dirijor verde pe pământ uscat.
Răspunsuri la Aceste Discuţii
-
Legătură Răspunsul lui Mihaela Suciu în
-
Amintiri înmuiate în penel liric. Emoționante!
-
Legătură Răspunsul lui gina zaharia în
-
Am uitat să-i spun că peste timp voi scrie despre el :))) Mihaela, chiar mi-era drag alunul meu din vârf de deal. Era singuratic și am simțit că are nevoie de prieteni, așa că m-am oferit :) Mulțumesc!
Mihaela Suciu a spus :Amintiri înmuiate în penel liric. Emoționante!
-
Legătură Răspunsul lui Gabriel Cristea în
-
Adorabile amintiri narate cu patos!
-
Legătură Răspunsul lui Emil Dumitru în
-
„Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice.”
Frumos și emoționant „poemul” copilăriei tale în proză... eu am avut prieten - doar în vacanțele de vară - un dud bătrân, era la bunicul meu în bătătură... iar la casa părintească am acum un alun... este tânăr încă, are cam 10 ani, abia aștept să-l revăd... cred că mă așteaptă să-i vorbesc.
-
Legătură Răspunsul lui Giurgiu Silvia în
-
Foarte frumos îmbini proza cu poezia, draga Gina! Felicitări! Am citit cu multă placere!
-
-
Mi-e dor de acele timpuri, Augusta!
Chris a spus :frumos, o prietenie frumoasa.
-
-
Mulțumesc, Silvia!
Giurgiu Silvia a spus :Foarte frumos îmbini proza cu poezia, draga Gina! Felicitări! Am citit cu multă placere!
-
-
Ce bine că-l veți revedea, dle Emil Dumitru! Alunul meu nu mai este... Mulțumesc!
Emil Dumitru a spus :„Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice.”
Frumos și emoționant „poemul” copilăriei tale în proză... eu am avut prieten - doar în vacanțele de vară - un dud bătrân, era la bunicul meu în bătătură... iar la casa părintească am acum un alun... este tânăr încă, are cam 10 ani, abia aștept să-l revăd... cred că mă așteaptă să-i vorbesc.
-
-
Da, Gabriel, sunt amintiri dragi. Mulțumesc!
Gabriel Cristea a spus :Adorabile amintiri narate cu patos!
-
Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în
-
Ba a rămas, Gina. Alunul tău trăiește în copilăria ta. Și nu numai. E și în această scriere. Și e nemuritor.
-
-
Mi-e dor de el, Lisia! Dar îi știu locul. E în vârful dealului. Așa îl pot îmbrățișa cu deal cu tot. Chiar și de aici!
Mulțumesc!
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :Ba a rămas, Gina. Alunul tău trăiește în copilăria ta. Și nu numai. E și în această scriere. Și e nemuritor.
Despre
conducere site redacție
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, Director Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
colaboratori
ATENȚIE!
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1000 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
important!
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
Evenimente
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
