Când deschid „Cartea de sub braț” ies din ea emoții și flori de câmp. Acolo e și păpușa mea de cârpă cu rochiță roșie. Și prima literă caligrafiată cu sufletul, și căsuța din bețe de chibrituri.

Fiecare filă are parfumul ei. De fapt e praful prin care am alergat pe cărările vieții. Un fel de fotografie cu licurici. Nu există ceva ce aș vrea să elimin, nici să estompez. Până și gardul de mărăcini prin care îmi făceam drum spre islaz, după fragi, e de strajă. De acolo se vedea aproape tot satul: și drujba de la moară, cu câteva puncte mișcătoare în jur, și casa părăsită a bătrânei Polixenia, cu stâlpii îndoiți sub grinzi, ba chiar câte un uliu făcând ocol gospodăriilor zăream, punând brațul streașină la frunte.

Îmi plăcea să brăzdez dealul spre pădurea de mesteceni care despărțea satul nostru de un cătun bogat în fântâni și poteci. Acolo, pe vârful lui, crescuse un alun singuratic, înconjurat de pășuni. Era pe locul nostru, așadar nimeni nu-l putea lua. Deseori mă furișam în frunzișul bogat unde aveam toată liniștea din lume. Îmi devenise cel mai adevărat și de încredere prieten. Nu râdea de mine că falsez, când imitam privighetorile. O făceam după priceperea mea. Poate nu scoteam niciun sunet, dar eram convinsă că înălțimile mă ascultă și mă aplaudă, din prundul gârlei până peste crestele Măgurii împădurite. Pentru copila cu părul împletit, viața la țară era o poveste cu miei și raze de lună, cu bunica pe prispă și albine roind deasupra salcâmilor.

Din când în când găseam agățat în el fulgere. Ca un pom de Crăciun în care se strâng visele. Toamna, când frunzele dădeau în pârg și bruma se alinta ca o mireasă, mi se părea trist. Atunci mă așezam lângă el și îi povesteam câte și mai câte. Uneori inventam. Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice. Nici măcar gutuia pe care i-am adus-o într-o seară, când fusesem cu tata să adunăm nucile de peste izvor. Îmi imaginam un cerb flămând, mușcând cu sete din ea, dar n-a atras decât niște viețuitoare mici. Nici de alunele căzute în iarba arămie nu se atinsese nimeni. Veverițele coborâseră în sat, unele își făcuseră culcuș în podul casei noastre, unde le auzeam noaptea zbenguindu-se.

Și când am avut pojar, i-am spus. Prietenul meu sălbatic era mereu treaz pentru mine. Mă așteptase tot timpul în care am lipsit, cu privirea țintită spre locul de unde apăream de obicei. Mi-a spus că i-a fost dor și avea boabe de rouă pe crengi. Rouă de suflet.

Într-o zi însă, nu s-a mai bucurat de vizita mea. Seva lui se scursese în pământ și se pregătea să urce în alte rădăcini.

În alunele necojite s-au ascuns atunci toate veverițele pădurilor. Iarna stau de vorbă, primăvara își alungă plictiseala, vara se înrolează printre ferigi și își caută drumul spre lumină, iar toamna vin la priveghi în locul unde, odinioară, alunul meu își ridica grațios crengile, ca un dirijor verde pe pământ uscat.

Vizualizări: 68

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Amintiri înmuiate în penel liric. Emoționante!


Am uitat să-i spun că peste timp voi scrie despre el :))) Mihaela, chiar mi-era drag alunul meu din vârf de deal. Era singuratic și am simțit că are nevoie de prieteni, așa că m-am oferit :) Mulțumesc!
Mihaela Suciu a spus :

Amintiri înmuiate în penel liric. Emoționante!

Adorabile amintiri narate cu patos!

„Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice.”

Frumos și emoționant „poemul” copilăriei tale în proză... eu am avut prieten - doar în vacanțele de vară - un dud bătrân, era la bunicul meu în bătătură... iar la casa părintească am acum un alun... este tânăr încă, are cam 10 ani, abia aștept să-l revăd... cred că mă așteaptă să-i vorbesc.

Foarte frumos îmbini proza cu poezia, draga Gina! Felicitări! Am citit cu multă placere!

frumos, o prietenie frumoasa.


Mi-e dor de acele timpuri, Augusta!
Chris a spus :

frumos, o prietenie frumoasa.

Mulțumesc, Silvia!

Giurgiu Silvia a spus :

Foarte frumos îmbini proza cu poezia, draga Gina! Felicitări! Am citit cu multă placere!

Ce bine că-l veți revedea, dle Emil Dumitru! Alunul meu nu mai este... Mulțumesc!


Emil Dumitru a spus :

„Mă asculta cu blândețe, în timp ce vântul îi smulgea, pe rând, frunzele. Mă miram că brațele sale nu se grăbeau să le ridice.”

Frumos și emoționant „poemul” copilăriei tale în proză... eu am avut prieten - doar în vacanțele de vară - un dud bătrân, era la bunicul meu în bătătură... iar la casa părintească am acum un alun... este tânăr încă, are cam 10 ani, abia aștept să-l revăd... cred că mă așteaptă să-i vorbesc.

Da, Gabriel, sunt amintiri dragi. Mulțumesc!

Gabriel Cristea a spus :

Adorabile amintiri narate cu patos!

Ba a rămas, Gina. Alunul tău trăiește în copilăria ta. Și nu numai. E și în această scriere. Și e nemuritor. 

Mi-e dor de el, Lisia! Dar îi știu locul. E în vârful dealului. Așa îl pot îmbrățișa cu deal cu tot. Chiar și de aici! 

Mulțumesc!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Ba a rămas, Gina. Alunul tău trăiește în copilăria ta. Și nu numai. E și în această scriere. Și e nemuritor. 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog dacă n-ar fi apus mult înainte soarele a lui Tudor Cicu
cu 27 minute în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Scrisoare a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 1 oră în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Scrisoare a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 2 ore în urmă
Lui Mihaela Popa i-a plăcut discuţia Haiku, Tanka, Senryu, Sonetul a lui Ion Lazăr da Coza
cu 8 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (75 - 77) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog haiku (75 - 77) a lui Dinca Valerian
cu 8 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (75 - 77) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 8 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a utilizatorului Mihaela Popa
cu 9 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (75 - 77) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 12 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (75 - 77) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog piese de schimb – imagini din visul de azi-noapte a utilizatorului Mihaela Popa
cu 13 ore în urmă
Postări de log efectuate de Dinca Valerian
cu 15 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog desprins a utilizatorului Dinca Valerian
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Ionel Mony Constantin îi place postarea pe blog Chemare a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 21 ore în urmă
Ionel Mony Constantin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Chemare a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 22 ore în urmă
Ionel Mony Constantin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Stare de vară a utilizatorului Ana Cîmpeanu
cu 22 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog desprins a utilizatorului Dinca Valerian
ieri
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog desprins a lui Dinca Valerian
ieri
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Grație firească a utilizatorului Denisa Curea Popa
ieri

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor