Autobuzul, plin de navetiști matinali care se îndreaptă spre locurile lor de muncă din Bistrița, intră clătinându-se greoi în Autogara din Năsăud, încă adormită și cufundată în noapte, cu puțini călători rătăcitori, bântuind ca niște umbre pe peroane și prin sala de așteptare. Va face o escală de circa douăzeci de minute în așteptarea altor cete de navetiști, până la ora la care își va continua drumul spre Bistrița.
E o dimineață de toamnă târzie, e abia ora șase, încă e întuneric deplin, până la ziuă mai este aproape o oră, bieții oameni, treziți cu noaptea în cap, moțăie acum pe scaune, unii, cu capul pe spate și gura căscată, alții, gârboviți și cu capul în piept , trezindu-se din când în când speriați și bodogănind ceva neînțeles, între vis și realitate.
Doar câțiva n-au somn și au chef de vorbă, discutând între ei, vreo câțiva bărbați ceva mai tineri și vreo două femeiuști și ele cu sămânță de vorbă de dimineață. Un bărbat mai în vârstă, dornic de afirmare, voinic și sfătos nevoie mare, îi ia pe cei câțiva mai treji drept public ascultător și începe tot felul de istorioare, spre enervarea celor somnoroși, cărora treptat le scade cheful de somn și le crește gradul de iritare la adresa celor ce n-au somn la ora asta, oră la care toată lumea doarme încă.
Bătrânul povestitor înșiruie amintiri din alte vremi, de când era flăcău, tot soiul de întâmplări miraculoase, multe cu siguranță inventate cu scopul vădit de a impresiona auditoriul cu vasta lui experiență de viață.
- Ai fost un bărbat puternic la viața matale, moșule! îl laudă unul dintre ascultători.
- Fosta-i, lele, când ai fost! răspunde lăudărosul povestitor. Eram mare și tare cândva, sănătos și vânjos, mâncam cât doi și munceam cât trei, mâncam un miel ori un ied fript pe zi, dar căram în spate un copac tăiat din pădure cu crengi cu tot și o claie de fân cu parul ei cu tot smuls din pământ.
- Măi, măi! Strașnic bărbat ai mai fost dumneata! exclamă admirativ una dintre femei.
- Asta, până m-am îmbolnăvit... se lamentează bătrânul.
- Ai fost și beteag? se miră unul dintre pasageri.
- Oho, numai câte beteșuguri am avut! se laudă bătrânul. Am avut nouă operații! Și încă ce operații!
Și începe a înșira, pe rând, cu lux de amănunte, ce operații a avut el de-a lungul timpului, toate grele și toate potențial mortale, dar din care a renăscut mereu ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă, ca o dovadă clară că el e o adevărată forță a naturii.
- Prima operație a fost una de apendicită, dar nu așa o simplă apendicită, una foarte periculoasă, cu infecție mare de era să mor, am intrat în comă, dar mi-am revenit repede de s-au mirat și doctorii de mine. A doua a fost că mi-am rupt un picior pe-o coastă, încercând să țin cu spatele carul cu fân, să nu se răstoarne. Dar piciorul operat mi s-o vindecat repede și bine, de-i mai tare acum decât cel neoperat! C-așa-s io, îmi revin tot timpul după fiecare operație mai bine ca înainte. A treia a fost una de hernie.
- Ia, mai taci, măi, omule, că ne omori cu operațiile matale! comentează unul din spatele autobuzului cu o voce groasă și somnoroasă. Alți somnoroși îi țin isonul bombănind la adresa povestitorului limbut.
Dar unul dintre curioși îl provoacă iarăși pe bătrân:
- Și cum a fost cu hernia?
- Păi, cum să fie?, o crepat pielița de pe mațe din ridicătură mare și mi s-o vărsat tot conținutul din burtă. Altul mai slab în locul meu era mort, dar eu am scăpat cu bine. Apoi, a patra o fost o operație de inimă.
- Fi-ți-ar operațiile de râs! sare altul dintre pasageri, mai nervos ca cel de dinainte. Mai termină, naibii, cu ele și culcă-te și mata, nu vezi că încă-i noapte?
Cel admonestat, parcă rușinat, tace câteva clipe. Apoi prinde iar glas, ceva mai timid:
- Mai am cinci... că-s nouă de toate...
Toți izbucnesc în râs, atât ascultătorii fideli cât și cei mai somnoroși cărora le-a sărit somnul, dar le-a trecut și enervarea:
- Bine că nu-s zece de toate! o dă unul pe glumă și toți pasagerii bufnesc iar în râs.
- No... și zi-i, cum o fost cu inima?... intervine alt curios, incitându-l iar pe bătrân.
- Ohooo, cu inima o fost grav de tot, am fost ca mort două zile și a treia zi am înviat din morți ca Iisus Christos.
Lumea râde iar, amuzată de harul povestitorului care continuă apoi cu operația prin care o mână tăiată aproape de tot i-a fost cusută la loc, cum i-au reparat doctorii rănile provocate de urs când a fost într-o vară cu oile pe munte, cum i-au reparat splina ruptă când un buștean a căzut peste el la pădure, cum i-au cârpit un plămân găurit și încheie într-un târziu, triumfal, cu ce de-a noua operație de care a trecut cu brio.
- Bine că ți-o ajutat bunul Dumnezeu și ai trecut cu bine de toate. Ce înseamnă să fii un bărbat curajos! îl blagoslovește una dintre femei. Acum ești mai tare și mai sănătos ca înainte, după ce le-ai învins pe toate!
- Acum, bade, ești ca un zimbru, ai scăpat de toate bolile și necazurile, nu se mai leagă vreun beteșug de mata, să-ți dea Dumnezeu viață lungă și fără nici o altă operație și reparație! îl alduiește un altul. Dar acum unde te duci? îl întreabă el.
- La Bistrița... răspunde omul, moale, oarecum trist.
- A, vrei să te plimbi pe la oraș, acum că ești sănătos tun.
- Nu - răspunde bătrânul.
- Dar pentru ce? continuă celălalt, curios.
- Mă duc să mă operez la un ochi...
Toată lumea se scutură de râs, șoferul pornește motorul și autobuzul pornește voios spre Bistrița, purtând cu el veselia tuturor.
Cuvinte cheie :
Mi-a fost dor de scriitura ta, dulce-amară, cu un umor atât de bine dozat încât nu ştii dacă să plângi, să râzi...
Am citit această poveste într-un alt spaţiu (trebuia să te citesc undeva, nu?), acum recitesc, regăsesc amprenta reconoscibilă a prozei semnată Grig Salvan
aplaud, aDa
Mulțumesc, Chris! O zi bună îți doresc!
Chris a spus :
haz de necaz :))
citit cu placere,
Ceva s-a întâmplat, văd bine
De nu-mi răspunzi şi uiţi de mine.
aDa
Ada Nemescu a spus :
Mi-a fost dor de scriitura ta, dulce-amară, cu un umor atât de bine dozat încât nu ştii dacă să plângi, să râzi...
Am citit această poveste într-un alt spaţiu (trebuia să te citesc undeva, nu?), acum recitesc, regăsesc amprenta reconoscibilă a prozei semnată Grig Salvan
aplaud, aDa
Îmi pare sincer rău că, deși am citit comentariul tău și mă gândeam să-ți răspund, totuși, luat „de ale vieții valuri”, am omis... Dar nu uit de tine, niciodată! :) Mulțumesc mult pentru lectură și pentru aprecierea la adresa scriiturii mele, cea mereu „dulce-amară”, cu un umor adesea trist, un fel de „râsu'/plânsu' ”, așa cum e și vața însăși. O zi frumoasă de iunie îți doresc. Și o vară minunată, de neuitat!
Ada Nemescu a spus :
Mi-a fost dor de scriitura ta, dulce-amară, cu un umor atât de bine dozat încât nu ştii dacă să plângi, să râzi...
Am citit această poveste într-un alt spaţiu (trebuia să te citesc undeva, nu?), acum recitesc, regăsesc amprenta reconoscibilă a prozei semnată Grig Salvan
aplaud, aDa
Și operația la ochi a reușit, căci aveți „ochi bun” și minte limpede pentru a ne încânta setea de lectură cu umorul dumneavoastră ascuns printre operații și cuvinte. Felicitări!
Mulțumesc frumos, Dorina! Pentru vizită, pentru aprecieri! Toate cele bune!
Pop Dorina a spus :
Și operația la ochi a reușit, căci aveți „ochi bun” și minte limpede pentru a ne încânta setea de lectură cu umorul dumneavoastră ascuns printre operații și cuvinte. Felicitări!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor