sarica nicunițel

[nicolae vaduva]

apusu' parcă-i un gazel

cu vin și dragoste în el...

 

și cât de sigur mă înclin,

și cât de singur beau din el!...

și cât de singur beau din el!...

 

din cupa plină, de porfir,

cu rozul clipelor altfel,

 

iubito, gust din nou tanin,

dar fără tine nu-i la fel.

dar fără tine nu-i la fel.

 

ceva îmi spune că mai sunt -

ce bine-ar fi să nu mă-nșel -

 

ceva îmi spune că mimez

aceeași viață de rebel,

 

dar că vom bea, cutreierând,

din cupa roz: niculițel.

 

 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, domnule Văduva! Poezia mi-a lărgit orizontul... da, de la balcon, considerabil; până la această poezie, habar n-aveam că vizavi e o cramă: ,,Sarica Niculițel”! :)

[Vasilisia Lazăr]

Inventiv ca întotdeauna. :)

Și totuși plutește peste ea o undă de tristețe.

[Ion Lazăr da Coza]

Nu atât de spumantă, ca altele, dar cu suficient tanin.

da Coza

[Sofia Sincă]

Sunt convinsă că gustul vinului este dulce-amărui ca și mesajul poeziei. Ce bine știi să le potrivești!

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[gina zaharia]

Am degustat și astăzi! Place! 

[Nikol MerBreM]

Nicu, niţel Niculiţel? Că are tanin :))!

Drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

și cât de singur beau din el!.../și cât de singur beau din el!... un „cântec de pocal” pe drumul „Golgotei”, dar repetând urcușul vieții, cum repetiția e mama... belelelor :) ajungi la limba păsării, din ultimul ceas: „Singura persoană care-ți ține companie, în fiecare zi a vieții tale, ești TU. Așadar, fii blând și înțelegător cu tine, poartă-ți de grijă, respectă-te, iubește-te necontenit și dă valoare vieții tale!”

No, domnule Văduva, cred că v-am „ciripit” destul, tot „cutreierând” s-o gătat tăt din cupa roz... Hîc!... Vă aștept s-o umpleți din nou... hîc! (cred că m-am îmbătat) :)

[Valeria Merca]

Fiindcă vorbeam de  zâmbet și amuzament, postarea aceasta este în fond o profundă meditație asupra existenței efemere și a iubirii. Versurile care se repetă sunt de mare efect și  accentuează starea transmisă. Minunat, chiar de la început:

apusu' parcă-i un gazel

cu vin și dragoste în el...

 

și cât de sigur mă înclin,

și cât de singur beau din el!...

Felicitări (am dorit să mai adaug...)!

[Mihaela Suciu]

De jale, dor, amar, speranță... de toate! Și ai bea să cazi pe spate, dar...

Când bei singurel, sari ca nicu, nițel! :)

Mulțumesc!

[Valeria Merca]

Musai să se amuze omul când vă citește! :) Eu, bunăoară, de fiecare dată schițez un zâmbet: e unul de mulțumire, de plăcere a lecturii. :)

(antepenultimul vers: aceeași viață de rebel; nicunițel-ul din titltu cred că e o invenție a autorului, pornind de la prenumele Nicolae. Greșesc?! Habar nu am :))