vis cu patru picioare

[LUMINITA SCOTNOTIS]

vis cu patru picioare

 

în spinarea statuiei care mă naşte

sunt morţi toţi zeii olimpului

n-am îndrăznit să le zidesc tălpile

în gânduri confuze

şi nici să le dezleg ochii de lauri

iar ei m-au înlănţuit cu fiorul simţirii

în palmele aceluiaşi cer rotitor

 

plâng umbrele vecilor

cu umerii căzuţi

şi din toate odăile de fum

plozi verzi şi albaştri

ies să se scuture de sare

 

cu setea-n picioarele durerii

trec prin biserici

să-şi verse buzele arse-n năduf

pe ramele-aurite

 

pe trupul alb

o mare de rugini dezlănţuită

de valuri se scutură

peste visul mut şi nemişcat

al formei

pe treptele icoanelor

toate cioburile se reaşează-n oglinzile luminii

odată cu vindecarea

îşi cresc îngerii  

în imaginea care mă naşte

 

cu trupul de piatra

şi paloşul de cretă refac locuibila cetate

acoperind dedesubturile

cu  lumina dumnezeului ascuns în mine

să mă atingă spartanii pe umeri

când stau pe patru picioare

la întoarcerea clepsidrei

 

din cerurile negre

scufundat în ceata

mă nasc cu ochii grei de alb       

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc, nutzu!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Mary, iti multumesc, pentru trecere si coment! cu drag de tu

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Femeie din particule de mir, si eu admir forta ta de a dezvalui mesajele transmise de poeti. eu cred ca destinul tau este deja scris... cu pretuire de tot ceea ce esti.

''Există un timp pentru toate'' spune Ecleziastul, dar totul e deşertăciune, spune tot el"... gol de alb, spun eu.

[Sofia Sincă]

O forţa creatoare a ta spune că venim dintr-o lume cu lumină albă, însă noi o tranformăm în colorată sau neagră, după dorinţe sau putinţe. ''Există un timp pentru toate'' spune Ecleziastul, dar totul e deşertăciune, spune tot el. Timpul care măsoară totul este diferit, ca şi noi, de altfel.

Ce visuri complicate, ai Luminiţa! :))

Admir puterea ta de a reda în metafore gândul visul de o clipă, misterul după care ascunzi cu subtilitate mesajul.

Sofy, cu afecţiune.

[Belean Maria Ileana]

peste visul mut şi nemişcat

al formei

pe treptele icoanelor

toate cioburile se reaşează-n oglinzile luminii

odată cu vindecarea

îşi cresc îngerii  

în imaginea care mă naşte"- imaginatia nu are limite, am ramas placut surprinsa, bravo Luminita...