Cel mai frumos dintre pământeni

[Veronica Șerban]

Mama, aripă măiastră

Ce lesne mâna mamei odată mă purta
Când mă pornisem întâia slova a învăța.
Se-nduioșa și fila din vechi abecedar
Sub un a mic de mână și-un altul de tipar.

Din bolta palmei, căldura, lin plutea.
Înseninat și albul din pagini se-alinta,
Iar inocentul dor ce pururea o cheamă
Pe buze-mi înflorea, ades, cuvântul mamă.

Plâng degetele strâmbe, noduroase;
Sub sărutări, îmi par și mai frumoase,
Într-o speranță ce-n gând se înfiripă
M-aș vrea iar ucenic și pentru o clipă.

Le strâng în pumn de drag, câte-o fărâmă,
Cu teama că se sparg și se sfărâmă
Și n-au s-apuce sfânta cruce a face
Pe drumul care duce înspre pace.

Șovăitoare mâna ei, azi, mângâie hârtia.
Abia își poate duce în spate nostalgia.
Eu, lacrimi de iubire i-aduc, într-o risipă,
Celei ce-a fost măiastra mea aripă.

Veronica Șerban
( martie 2015)

Aceste versuri le scrisesem cu toată dragostea pentru mama în martie anul trecut.

Le-a citit și i s-au umplut ochii de lacrimi.

Știa că o iubesc și acesta era felul meu de a spune " Mamă dragă, te iubesc!" .
În 10 ianuarie 2016 mama m-a părăsit, după multe luni de suferință.

A plecat la ceruri și a luat cu ea toată dragostea mea.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

[Mihaela Popa]

Condoleanțe!

[Sofia Sincă]

Condoleanțe!

În ce privește poezia, mă abțin. Este a ta, să o păstrezi, undeva într-un scrin.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Admirăm fondul, căci forma...

da Coza

[Angi Cristea]

Condoleante!

[Pop Dorina]

Recitită cu drag.

P.S. Dumnezeu s-o odihnească în pace.