MAMA

[ELENA AGIU-NEACSU]

MAMA

Rătăcesc amar printre străini,
pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard...
unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini!?
pornit-am în lume fără de –a mea vrere
gânduri mă frământă, restul e... tăcere;

te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână
cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână,
dorul mă apasă, dorul greu mă mână
să mă-ntorc acasă precum altădat’,
timpul trece însă fără de popas;

zi ce trece Cronos –nemiloasă hidră-
ziua-i ceas, ceasul-minut, minutul - secundă,
mi se strânge-n fugă aţa pe mosor,
pecum în clepsidră nisipul mărunt,
îmi este dor, mumă, de al tău descânt,
să stau cuibărită sub a ta aripă
cum mă alintam doar copil fiind...

roata vieţii însă nu se mai întoarce,
sufletul mă doare, multe-aveam să-ţi spun
şi-am tot amânat zile după zile,
nopţile de-a rând mă bântuie-ntruna bufniţe râzând...

se-apropie – mi sară...!? Un’ să fie lună...!?
te strig în zadar, m-alină suspin...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Va muţumesc pentru observaţiile pertinente. Tocmai de aceea am postat-o pentru că aveam unele îndoieli.

[bolache alexandru]

 o poezie de dor... însă domnul da Coza are dreptate. și eu aștept...

[Ion Lazăr da Coza]

Neglijențe în redactarea textului, dar și „stângăcii”. Iată versurile reparate:  

pornit-am în lume fără de-a mea vrere
...

te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână fântână [aici ai și un pleonasm - ghizd de fântână.] Sugerez:

te revăd aievea-n umbră de fântână sau te revăd aievea, pe drum, spre fântână

...

dorul mă apasă, dorul greu mă mână
să mă-ntorc acasă precum altădat’,
timpul trece însă fără de popas;

zi ce trece Cronos – nemiloasă hidră – [ai 2 trece]

ziua-i ceas, ceasul – minut, minutul – secundă,

...

se-apropie – mi sară!?... Un’ să fie lună!?... [chiar nu știu ce ai spus aici! După punctele de suspensie nu se pun alte semne grafice, cu excepția ghilimelelor și a parantezei!]

 

Poezia, în sine, nu aduce nimic nou - un cântec de înstrăinare.

Ai început cu ritm și rimă, însă le-ai abandonat/pierdut pe traseu...

Așteptăm și alte postări.

da Coza