la oră joasă de timp

[LUMINITA SCOTNOTIS]

să visezi nu-i păcat
să vrei totul e-o crimă

când setea-i mai mare și trupul e greu
spargi piatra cu pumnii
strivit niciun deget
miroase a miere și palmele mângâie ploi

auzi
timpanele plâng
la ora lor joasă de timp
de la țărm n-ai să știi pustiul de trece
să-și biciuie sclavul cu libertatea lui
cupolă sub nimb o rugă în chingi
durerea se stinge și nu-i doar o vreme
renaște-n răstimp
și ancora poate plutindă să țină
corabia-n larg

ce sete în trup
ce spaimă de moarte
ce ochi visători te țin peste umeri
o carte se scrie în două culori
să-ți spun îndrăznesc
când una te doare și alta străluce
cu setea mai mare și trupul mai greu
de cruce te-apropii
și n-ai nicio piatră
de care să-ți sprijini iubirea de om

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Va multumesc din suflet! cu pretuire,

[Ion Lazăr da Coza]

scavul?

Metafore, profunzime...

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! O poezie bună și muzicală, mai ales la ultima strofă.

[Valeria Merca]

Am citit cu placere. Admiratie!

[Sofia Sincă]

Încordare, încrâncenarea sufletului... O vibraţie amară sensibilizează trăirile poetului şi ale noastre pentru o clipă, drep pentru care poemul ajunge la inima cititorului ca o cu o putere nemărginită afectivă, ca o defulare personală. Răzbate din poem încordarea existențială, dar și puterea voinței ce poate sfărâma pietre, fără a se răni.

Foarte mult mi-a plăcut, Luminița! Un poem cu forță și lirism.

Sofy

[bolache alexandru]

Da! Să visezi nu-i păcat!

[Diana Dobrita Bilea]

Mi-a placut foarte mult. Finalul lasa portile deschise meditatiei asupra conditiei noastre. Felicitari!

[Nuța Istrate Gangan]

,,o carte se scrie în două culori,,

[Nădejde Angelina]

"ce sete în trup
ce spaimă de moarte
ce ochi visători te țin peste umeri
o carte se scrie în două culori
să-ți spun îndrăznesc
când una te doare și alta străluce
cu setea mai mare și trupul mai greu
de cruce te-apropii
și n-ai nicio piatră
de care să-ți sprijini iubirea de om"

Admiraţie!