Liniște academică

[Angi Cristea]

 s-a umplut de praf

 gura cerului

 văd melci târându-se anemic

 atât de liberi 

 în nevederea lor mută

 

 fluturii au aripi surde 

 și mii de culori care strigă

 ca la un zbor 

 de condor prăbușit

 sunetul ierbii ce crește

 din pământul verde deplin 

 sparge timpanul ciclopic 

 al nopții ca un șarpe unduind

 în apele clare solitar

 

 stele își ciocnesc 

 veacul de singurătate

 comete sterpe ale universului

 a(s)muțit

 am (de)căzut din mine

 într-o tăcere adamică

 atât de simplist se tace

 când orbii cai ies din mină

 cai inutili

 cărora li se oferă 

 o libertate mirobolantă

 un soare orbitor

 o mângâiere tardivă

 orbi ai luminii

 

 tăcem ca în minele amenințate

 de prăbușiri parșive

 urlând în peștera sinelui nostru 

afon 

 

 cine mi-a spart auzul

 cu bulgări de lumină

 și mi-a orbit vederea

 cu sunete sculptate 

 la masa tăcerii din mine?

 mă strigă oarecine

este gura orașului 

 dinții lui de  gigant

 rod șine cauciucuri ore sunete

 se tace ca în aula magna

 când moartea ne deșiră timpul 

 ghem al iubirilor-matrice  

 cuibărit în alveola plămânului drept

 

 stropi din tăcerea mea 

 sădesc cuvântul

  

  

 

[Corina Militaru]

Inedit! Deosebit finalul. :)

[Agafia Drăgan]

Recitit cu mult drag! Admiraţie!

[gina zaharia]

de admirat liniștea, de admirat finalul! 

[Nădejde Angelina]

"stropi din tăcerea mea 

 sădesc cuvântul"

Şi cât de frumos sădeşti cuvântul!

[Mariana Bilic]

"cine mi-a spart auzul

 cu bulgări de lumină

 și mi-a orbit vederea

 cu sunete sculptate 

 la masa tăcerii din mine?"...stil deosebit, suplu, academic! Mi-a placut in mod deosebit!

[Angi Cristea]

Deosebite comentarii,doamna Sofy,Iris! 

[Sofia Sincă]

Liniștea e mai mult o frământare a întregului univers. Treci de la candoarea fluturilor, la zborul înalt al condorilor, apoi la forțele nocturne ale stelelor și la strălucirea lor, ca să poposim și în dimineți abstracte, cu acei cai sălbatici. Desigur nu lipsește fața urbei care s-a trezit la viață.

Poemul pune în valoare spontaneitea facultăţilor tale imaginative și forța lirică pe care o deții.

Am citit și am admirat!

Sofy

[Angi Cristea]

Mulțumiri pentru lectură tuturor și pentru comentariile pertinente.Nu văd ce pasaje din Național Geografic ar exista.Am copilărit în cadrul naturii.Toate vacanțele apoi le-am petrecut până la terminarea facultății, acolo.O copilărie edenică cu insecte,tot felul de viețuitoare,păduri nesfârșite, râuri,pârâuri prăpăstii etc.Comparația:

,,ca la un zbor
de condor prăƒbusit" poate părea un hilară unora.Puteam reformula:

,, ca la un zbor
de condor prăƒbusindu-se",dar prefer zborul unui condor care ,prăbușindu-se, găsește puterea să se ridice.Cât despre caii care lucrează în mină și abia când sunt pensionați ies la lumina,uneori orbi, acest lucru l-am citit în Formulă Aș.La mine nimic nu este fantezie absurdă.Cu respect,Angi

[Ion Lazăr da Coza]

Deși ai un strop de umor involuntar (ca la un zbor/ de condor prăbușit) și câteva pasaje din Național Geografic, poezia curge frumos.

da Coza

[Angi Cristea]

Mulţumiri pentru popas!