Plânsul păsărilor

Ziua cade îngenunchiată-n noapte

o durere difuză îşi înfige spinii

sub armura albă a tâmplelor

vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor

ne-am prins amândoi pereche nebună

cu dansatoarele depărtării

bezmetice izme

tu n-ai putut să-ţi zmulgi iubirea

din cleştii pământului

nu ştiu iubite când te-ai desprins şi unde

eu am rămas să-ţi cristalizez absenţa

am să te reconstruiesc

într-un amurg potolit

formă a iubirii din mine

încerc să-mi împletesc gândurile

în gândurile tale

cu o clipă

clipa aceea prinsă

la convergenţa dintre două lumi

în spaţial acela

am rămas doar eu

peste mine tremură chipul tău întreg

poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii

tristeţea mea este că nu pot să mă regăsesc

ca atunci

ce fericită eu mi-aş fi ţesut un cântec

din acordurile inimii tale

vroiam să prind luna pe ape

acum sufletul nu mă iartă

nu-mi vorbeşte

rătăcit în ţărâna iluziilor

nici tu nu-mi vorbeşti

să-ţi simt prezenţa în absenţă

au rămas doar umbrele iubirii tale

în plânsul păsărilor

să-mi îngroape ultima himeră.

Vizualizări: 62

Îmi place

Membri cărora le place: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Agafia Drăgan pe August 6, 2014 la 6:17pm: Mulţumesc! Toate aceste comentarii mă onorează.
Cu preţuire,

Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe August 6, 2014 la 3:35pm: Reverenţă!

Comentariu publicat de Corina Militaru pe August 6, 2014 la 1:16pm: Impresionant, Agafia! Simțire transformată în artă, am vibrat. :)

Comentariu publicat de Maria Ieva pe August 6, 2014 la 9:35am: Am citit cu deosebită plăcere, doamna Agafia! Felicitări!

Cu drag,

Maria

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe August 6, 2014 la 9:13am: Un poem deosebit de pătrunzător... răvășitor. Ca un adio, iubire pierdută în fumul timpului, contopire cu veșnicia timpului... a unei părți. Cealaltă jumătate a rămas să plângă urmele...

M-ai răvășit total, Agafia! Nu mai am cuvinte...

Sofy

Comentariu publicat de Angi Cristea pe August 5, 2014 la 10:03pm: Un poem al iubirii în absenţă prin care eul liric cristalizează sentimente extatice.

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - scriitor

MIHAI KATIN - scriitor

GRIG SALVAN - scriitor, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.