deschid ochii şi privesc în oglindã o umbrã

[Calotescu Tudor Gheorghe]

ce încã se încãpãţâneazã sã creadã în veşnicie
în spatele umbrei un licãr de întrebare

se ascunde de teama rãspunsului
în mijlocul camerei o poartã spre niciunde
prin care nimeni nu mai trece nicãieri
o mare inutilã de speranţe se leagãnã anemic
visele au amorţit agãţate într-o pânzã de paianjen
respir adânc cât sã nu-mi pierd autocontrolul
dar gândurile negre se întorc precum ecoul
uneori îmi vine sã înot spre lunã pânã la epuizare
doar afurisitul instinct de supravieţuire mã opreşte
teama de moarte de neant mã face sã fiu mic
din ce în ce mai mic pânã la dispariţie
supus trupului supus pãcatului supus ordinii
sunt sclavul simţurilor sunt sclavul viselor
îmi apãr cu disperare fiecare clipã de suferinţã
uneori lup câteodatã hienã alteori vierme
şi doar când scriu fluture

deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hãţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce vãd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent sã nu mã-nţep în talpã
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre rãsãrit
deschid şi inima sã-mi curgã cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
apoi mã las mângâiat de cântecul pãsãrelelor
articulez câteva frânturi de gând frumos
apoi îmi vãd de viaţã ca şi cum aş fi nemuritor

[Sofia Sincă]

Temeri... temeri, bariere greu de trecut. Mesajul expune suferința anticipată pentru ultimele clipe. Un poem trist, dar profund în trăiri, un amestec de frumusețe și tristețe melancolică.

Însă aș sugera să reduci sau să scoți pe cei trei care, din versurile 1, 3 și 5.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Ana Ardeleanu]

un poem bogat şi plin de frumuseţe! Am citit cu drag1

[Mihaela Roxana Boboc]

îmi apãr cu disperare fiecare clipã de suferinţã
uneori lup câteodatã hienã alteori vierme
şi doar când scriu fluture

Frumos! Scris cu patos!

[Ion Lazăr da Coza]

deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hãţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce vãd
doar un pitic chinuit de ego

Dar cine n-a avut astfel de stări?

Foarte plastic.

da Coza

[Calotescu Tudor Gheorghe]

iti multumesc din suflet!

[gina zaharia]

Inspirate îți sunt diminețile în care

desfac fereastra spre rãsãrit
deschid şi inima sã-mi curgã cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
apoi mã las mângâiat de cântecul pãsãrelelor
articulez câteva frânturi de gând frumos
apoi îmi vãd de viaţã ca şi cum aş fi nemuritor

nemuritor ești, desigur, poet minunat!