Mări de asfinţiri

[Ligia]

Ne răsucim surâsul şi născocim iertare, 
Amestecăm cuvinte şi rătăcim prin verb, 
Ne doare ruga spusă în cuibul de altare, 
Secundele pulsează in talpa unui cerb. 

Se îngustează lumea şi simt că nu ne-ncape 
În pumnul ei cromatic şi plin de-asimetrii, 
Iubitul meu, plâng macii când nu suntem aproape 
În versul meu fierbinte cu geamuri fumurii. 

O punte poleită cu-alinturi dezlegate, 
Ne trece prin suspine, trosnind sub paşii grei, 
N-avem zăvoare puse pe lacrimi suflecate 
De strigătul şi dorul ninsorilor din tei. 

Mareele de simţuri aduc arome-n floare, 
Cunoaştem 'genunchierea şi zborul prea iuţit, 
Destăinuiri nebune ne-aruncă-n lumea care 
O teamă de iubire, pe-un mal ne-a înrobit. 

Urcăm şi coborâm prin noi ca o nălucă, 
Rostogoliri de fluturi pictăm pe clocotiri 
Ascundem coborâşul în sânul de felucă, 
Să ducă amintirea pe mări de asfinţiri.

[Ligia]

Mulțumesc, Denisa! Am mai cochetat cu versul, dar au fost incercări timide, șterse din punct de vedere al calității, intrând aici de o perioadă și citind, mi-am cizelat cât de cât scrisul. Încă sunt chestii care îmi scapă si nu le înțeleg, cred că trebuie să îmi explice cineva băbește.

[Ligia]

Iris, mulţumesc mult!

[Ligia]

Mihaela Popa, drag de trecerea ta, mulţumesc!

[Ligia]

Grazie, Ioan Grigoraş!

[Ligia]

Mulţumesc, Denisa, am nevoie de succes, abia am pornit la drum.

[Ligia]

Mihaela Roxana, mulţumesc frumos!

[Ligia]

Mulţumesc frumos, Angelina!

[Ligia]

Angi, dragă trecerea ta, mulţumesc!

[Ligia]

Mulţumesc mult, d-nă Sofia pentru rândurile dvs.! Am observat că va aplecaţi cu dăruire asupra fiecărei postări în parte. Cam de prin martie am început să intru pe acest site să citesc şi m-am oprit şi asupra comentariilor făcute de fiecare în parte, din astea am învăţat, însă se pare că nu destul, tot stângace sunt uneori.

[Ligia]

D-le da Coza, când o să am puţin timp, o să lucrez la semnul dvs. de întrebare, mai ales că şi d-na Sofia m-a atenţionat în acest sens. Mulţumesc!