Fără adresă

[Mariana Suciu]

 În noaptea speranţei
 în focul sufletului sfărâmat
 pulsează pumnul
 ascunselor feţe.
 Bătaia inimii, cadenţa
 paşilor călcând
 pe fruzele toamnei,
 întoarce zborul aripilor
 care au învăţat să tacă.
 Sufletul clipei
 cade în valurile
 cuvintelor care ard,
 sfărâmând în palme
 cenuşa învierii
 şi adormite litere
 lovind margini de gânduri;
 noaptea, anotimpul
 aromelor dulci
 născute din petale de cer
 aşterne peste ochii stelelor
 povestea gândului rătăcit
 la margini de lume
 ...fără adresă.

[Gabriela Grădinariu]

Imagini frumoase, pune-le în lumină renunţând la inutil. Succes!

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc pentru aprecieri şi pentru îndrumări. Voi încerca să urmez sfaturile d-voastră şi rog să fiu iertată dacă nu voi reuşi de la început. Cu stimă, Mariana.

[Chris]

Frumos, subscriu la  ce s-a spus mai jos! :))

[Sofia Sincă]

Foarte bine prinsă faţa toamnei, expresiv şi real, dar cam povestit. Încearcă să scapi de  aceste fraze stereotip, care se folosesc la proză. Asta se realizează evitând la maxim cuvintele de legătură şi la fel, să eviţi de a începe cu subiectul, după care urmează o frază explicativă. Schimbă locul cuvintelor în frază şi vei vedea că va suna altfel.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Mariana Suciu]

Mulţumesc, d-le da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Nu ne rămâne decât să găsim noi adresa... și se pare că am găsit-o în această poezie.

da Coza