O mare nebunie

[Vezi blog]

Ne-am rătăcit sau nu de timpul ce-a trecut
lăsându-ne ofrandă cuvinte-n prag de seară,
vom şti când printre gesturi simţi-vom un sărut
rănit de nostalgii ce-n suflet se coboară.

Vom creste printre pietre cu sufletul în stâncă
unde eternitatea se-ascunde de iubire
şi nu vom afla mâna ce-n hăuri ne aruncă
legând de fruntea vremii, trecut şi amintire.

Trăim acum povestea crescută-n primăvară
o mare nebunie să-ţi cer să mă iubeşti,
când alergam cu clipa să nu-ţi rămân povară
şi-n altă galaxie visam să mă-ntâlnesti.

Nu ştim ce-a fost, iubito, şi nici de ce s-a stins
o flacără aprinsă de îngeri printre stele,

de ce frumoase umbre de umeri ne-au cuprins

şi ne-au pierdut cu noaptea şi visele în ele !

[Ion Lazăr da Coza]

De-am ști din timp... și chiar și așa...

Frumos.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Amintiri, regrete și poezie.

[Sofia Sincă]

Alergând pe drumul vieţii, mai pierdem din clipe, dar timpul va continua să ne împingă prin primăveri şi prin vise de iubire absolută, chiar dacă uneori cu nesiguranţă.

Admiraţie, Sofy!

[Chris]

Primăvara suntem mai predispuşi la nebunii!:)) Frumos! :))