crescătorii de umbre

[Marcel Vişa]

cresc ierburi din tine iubito
ca într-o nibelungă primăvară
când adoptăm pisici de mai
le creștem cu umbre
silențioase umbre adormite în sânul naturii
le vânăm ca pe cerbi
cu arcul și sulița
noi doi goliți de soare
într-un episod apocaliptic

cum ne gâdilă iarba genunchii iubito
de parcă nu ar ști
că o să facem dragoste în ea
de parcă nu ar ști ...

cum cresc umbre iubito
din tine
din noi

[Marcel Vişa]

va multumesc, m-au incantat cuvintele fiecaruia dintre voi, ma bucur sa va am in pagina de fiecare data, este o onoare.

[Ion Lazăr da Coza]

În ritualul sataniștilor, uciderea pisicilor e la mare cinste... Desigur, poetul nu se referă la asta.

Am admirat poezia.

da Coza

[Sofia Sincă]

Natura îşi regăseşte inocenţa şi înfăţişarea paradisiacă de mai, iar poetul se simte inclus de ea într-o stare sălbatică, cu intenţi erotice la fel de sălbatice, mângâindu-se cu umbre. Extrem de sugetive şi de frumoase sunt efectele ghicite ale umbrei, ca factor principal în iubirea celor doi. Nu mai vorbesc de versurile:

''când adoptăm pisici de mai
le creștem cu umbre''

Impresionant! Admiraţie deosebită, Sofy!

[Chris]

Fertilitate şi dragoste brută vânată cu arme rudimentare în decor primăvăratic. :))

Frumos, mi-a plăcut!