În zorii unui anotimp

[Any Dragoianu]

mă plimbam prin cercul de lumină

cuvântul  pândea ca un soldat prost plătit

îmi jefuia liniştea

mă lăsa cu gânduri infinit de negre

deasupra patului crescuse iedera

 ţinea rădăcinile în pardoseala vremii

avea multe flori violet

se odihnea în culoarea destinului meu

perfora cu frunzele ascuţite

armonia din inima valetului

jos respira mai greu

praful se aşezase necontrolat

pe uşa beciului

sub camera mea ascunsese zăpada

o ţinea la rădăcina secundelor

mai picura din când în când

pe mâinile mele uscate o lacrimă de speranţă

schiţase pe tavan aşteptarea

sub presiunea nopţii o fereastră cedase

eu mă despart de amintiri

ca un armăsar de stăpânul ucis mişeleşte

în grajd

cu hamul pe braţul stâng

[Any Dragoianu]

Va multumesc, din suflet pentru gandurile frumoase!

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Remarcabil! Felicitări!

[Any Dragoianu]

Va multumesc! Este cel de/al 2 lea poem trimis la starpress. La concursuri trebuie sa ne gandim bine ce trimitem, altfel asteptam rezultate in zadar.

[Sofia Sincă]

Poemul ascunde destul de bine mesajul, prin profunzimile lui. Se descătuşează câte puţin sub egida destinului tenebros, rătăcit pentru o clipă. Şi totuşi se întrevede, după un bob zăbavă,

''pe mâinile mele uscate o lacrimă de speranţă''

Uriaş poem, superb... sublimă alcătuire! Este cel mai fantastic text al tău citit de mine, până acum.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!