Șuvița ce-ți cade pe frunte

[Manuela Munteanu]

E uimitor cum mă bântuie
șuvița ce-ți cade pe frunte!
De cel puțin o viață
am fost îndrăgostită de ea
cu cel puțin o iubire
am căutat-o în viață...
Noaptea, simt cum îi crește
linia subțire și neagră
prin fractalul viselor mele.
Este singura lumină
care-mi străbate vederea
și-mi topește genunchii.
E ca un ac de ceasornic
ce-mi împunge destinul
cu murmur în carne
cu alint peste gânduri
cu flori la încheieturile mâinilor mele.
Sau poate un semn de circulație
la marginea sensului vieții
spre o nevinovată întâlnire.
O întâlnire cu iubirea
care bântuie
șuvita ce-ți cade pe frunte...

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc din nou pentru semnul lăsat, Amanda!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru apreciere,  doamnă Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc pentru trecerea prin lumea versului meu alb, Augusta!

[Chris]

senzualitate si tandrete. frumos!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru compania pe calea versurilor, domnule Grig Salvan! Mă bucur că v-au plăcut!

[Grig Salvan]

„Șuvița ce-ți cade pe frunte”, o imagine tandră ce m-a ispitit din start, un titlu incitant (și un final la fel). Și, deschizând pagina, câte gândri frumoase și expresii inspirate: „E ca un ac de ceasornic”, „Sau poate un semn de circulație”...

[Manuela Munteanu]

Da,  așa mi-am dorit,  doamnă Vasilisia,  o oarecare inversare de termeni, deși nu este o inversare în oglindă. Considerentele sunt obiective,  dar mi-e că aș plictisi, dacă aș povesti. :) Mulțumesc mult pentru vizită și minunatele cuvinte!

[Manuela Munteanu]

Mă bucur pentru trecerea prin  micul meu univers cu firul roșu al gândurilor, doamnă Nikol! Mulțumesc mult pentru apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Senzualitate, feminitate și frumusețe în vers. Am citit cu drag. 

De cel puțin o viață
am fost îndrăgostită de ea
cu cel puțin o iubire
am căutat-o în viață...

Bănuiesc că s-a dorit repetiția cuvântului „viață”, deși al doilea ar putea fi înlocuit...