Mirajul revederii

[Corneliu Neagu]

O nouă primăvară ajunge la fereastră

cu ode de-nviere în glasul fermecat

al păsării măiestre trezită sus pe creastă

când soarele răsare pe dealul dantelat.

În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,

în clipa despărțirii, c-un zâmbet convolut,

la început de vară când ai plecat grăbită

lăsându-ți amintirea pe-o umbră de sărut.

Dorințe arzătoare în cuget dau năvală

cu amintiri vrăjite născute din tăceri,

iar timpul le întinde pe-a sorții nicovală

cu amăgiri păgâne, venind de nicăieri.

Îmi readuc speranța rămasă agățată 

pe clipa așteptării, sosită din trecut,

la margine de gânduri apare dintr-odată

mirajul revederii, din visul renăscut.

 

Și parcă deodată văd chipul tău în zare

prin razele de soare, venind dinspre apus,

las gândurile toate în calea ta să zboare   

din umbra neuitării și-a dorului sedus.

O, vis de primăvară, trezit din hibernare,

e doar o nălucire, mai cruntă decât ieri,

când chipul adoratei, în asfințit apare

pe umbrele-nserării cuprinse de tăceri.

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri  și gânduri alese, dragă prietenă Floare, pentru aprecierile tale sincere și corecte privind compozițiile mele lirice !