inima-mi plânge-ntre ziduri
strada mă strânge
în sticla brăzdată de riduri
chipu-mi se frânge
cât ai mai vrea să iubești!
dar oare pe cine?
când cea pe care-o dorești
spre tine nu vine...
cât ai vrea uneori să dispari
departe de lume!
doar o stea pe cer să răsari
fără de nume...
oricât ai vrea să te pierzi
urma-ți rămâne...
zâna pădurilor verzi
ia-mă cu tine!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Chris, de vizită lectură și comentariu! Apropo de „dorința cea mare” și depresie, mi-am adus aminte de o inscripție pe un zid, de câte ori treceam, de-a lungul anilor, prin gara din Năsăud, vedeam această ”maximă”, care între timp a dispărut odată cu clădirea, dar și acum mă întreb ce o fi fost în sufletul celui care a scris-o...
ce ti-e si cu dorinta asta, te baga in depresie, nu alta :))))))))))
citit cu placere
Mulțumesc, Ada, pentru vizita în această dimineață frumoasă de octombrie. Verdele e fundamental și pentru mine, ca și albastrul adânc al cerului. Versurile acestea scurte, superconcentrate, sunt modul cel mai dramatic în care am ales să-mi ”torn” melancolia adâncă. E ca o litanie, ca un cântec trist, ca o muzică a sufletului care spune mult prin incantație, poate mai mult decât prin cuvinte....
Eu, bolnava de verde, n-am putut să nu tresar :))
Melancolie la superlativ, aproape suicidală, idealizată...
dar transmite direct, datorită versurilor scurte, imperative.
am citit cu interes, aDa nemescu
Mulțumesc, Denisa, de vizită și comentariu! Așa zic și eu, până la urmă! Decât o zână din altă lume mai bine o ”zână” din lumea noastră... :)
Eu îi sugerez zânei să nu țină cont de spusa poetului, ci să meargă singură unde o vrea.
Am citit cu drag
Mulțumesc, Sofia, pentru trecere și semnul lăsat. Mă bucur mult dacă a fost o lectură plăcută mica mea elegie, în care am pus, în cuvinte puține și simple, dorul de iubire mai presus de fire, dar și „dorul de ducă”, de ieșire din constrângerile sociale, sete de libertate absolută și de iubire sublimă, mai presus de iubirile trecătoare și pieritoare...
Din straniul melancoliei izvorăsc idile bântuite de elegie, cu dor de iubire. Aplecare spre basm.
Am citit cu plăcere,
Sofi
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - scriitor
MIHAI KATIN - scriitor
GRIG SALVAN - scriitor, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru acest an au donat:
Gabriela Raucă - 300 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE