invitații

[nicolae vaduva]

iar mă chemi să vin la tine

să ne stoarcem viața-n vin,

să ne roșu albăstrim

până  ne-or cânta cocoșii,

către zori, în limbi străine.

 

iar mă chemi să roadem sticle

sau pahare sparte-n gând

și apoi cu glas plăpând

să-mi reciți din eminescu

sau din veronica micle.

 

iar mă chemi să vin ușor

pe sub plopii fără număr

ca să-mi plângi puțin pe umăr

și să verși, rănită-n glezne,

lacrimi de aligator.

 

iar mă pui să joc miuțe,

să mă-nvârt năuc prin urbe

și sedus de linii curbe

să mă-nveți să-ți fac pe suflet

bastonașe, liniuțe,

bastonașe, liniuțe…

[Vasilisia Lazăr]

Iar m-am relaxat. :))

Pentru ritm bun, ar trebui: să ne roșu albăstrim. Fără cratimă.

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Mulțumesc pentru momentul de lectură! :)

[gabriel cristea]

Minunat! 

[Sofia Sincă]

:))) Cât chin! Cât sacrificiu!

Nuanţele poetice lasă culoare şi parfum senzual, într-o împletire nostalgică de metafore referitoare la gândul poetului liber să zboare din petecul de hârtie, precum şi pentru timpul ce aleargă în insensibil îndreptat către un vechi decor.

Am citit și m-am distrat!

Sofi