cai agale

[Dinca Valerian]

stau înțepenite stelele în ramuri
galbene de lună razele sunt coapte
trag căruța caii necruțați de hamuri
din copite drumul s-a pierdut în noapte


simt în nări deschise vadul mai aproape
și cu toată setea mersul e agale
știu ei că bunicul vrea să îi adape
moțăie pe capră și nu vor să-l scoale


mângăie zăbala apa fără cute
slobod în strânsoare n-are grabă frâul
prinsă-ntre potcoave luna își ascute
secera în pietre care scaldă râul

 

[Dinca Valerian]

@ gabriel cristea Imi pare bine ca e bine

[gabriel cristea]

Așa da! :)

[Dinca Valerian]

@ Valeria Merca Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr Bunicul ar merita cu prisosinta, numai ca mai potrivite ar fi versurile albe, ar putea reda exact vorbele lui. Sa vedem. Multumiri pentru comentariu si apreciere.

[Valeria Merca]

Despre  și pentru bunicul, cu duioșie! :) 

Cu plăcerea lecturii.

[Vasilisia Lazăr]

Am visat eu sau bunicul va avea un volum?

Frumos! Eu am găsit-o bine.

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă 23 de variante la strofa a 3-a. Nu stiu daca sunt multe sau putine. Spuneam doar ca m-am chinuit cu ea pana spre dimineata, infuriat ca nu gaseam o rezolvare. Am mai gandit acuma vreo 4-5 variante. Se pare ca am nimerit si una ceva mai buna. O sa modific in scurt timp.

[Sofia Sincă]

Cuuum? 23 de variante la o poezie? ȘI sunt puține? :))

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă, @gabriel cristea  Citind mai cu atentie, cred ca toata strofa a treia trebuie revazuta Azi-noapte am avut impresia ca am dres-o, dar probabil ca obosisem de atata frecus. Am in editor vreo 23 de variante. Probabil ca-s putine. Mai dau cateva ture. Multumesc pentru comentarii si sugestii.

[Sofia Sincă]

De data aceasta caii au hamuri și zăbale.

O versificație aproape reușită, în afara versului de care a zis G.Cristea și ultimul. Poezia sugerează o acțiune pe drumuri în noapte. Amintiri pierdute pe drumurile vremii.

Am citit cu plăcere,

Sofi