Într-o zi voi urca într-un tren...

[Grig Salvan]

într-o zi voi urca într-un tren

cu ranița mea cea grea în spinare

plină cu tot ce-am adunat de pe drum

și-n liniștea vagonului voi deșerta

toate amintirile mele de-a valma

 

le voi lua pe rând și le voi șterge de praf

cum iconarul și-așază icoanele la margini de drum

și ele vor lumina și vibra la fel ca atunci,

clipe oprite în chenare de lemn afumat:

 

va străluci în soarele unei amiezi de demult

câmpul cu iarba înaltă și florile multicolore

tata încordat și gol până la brâu... și coasa

șuierând ca un șarpe de casă prin iarbă...

bunicul stând ghemuit pe prispa de lut

cu pipa alene fumegând în colțul gurii

și păunul cu trupul lui arcuit pe șura cea veche

cu țipătul tragic ca o chemare de moarte...

 

îmi voi rezema capul greu în palmele umede

și voi adormi în tactul monoton al roților de tren

tot mai înfundat și mai îndepărtat... și în șuieratul

tot mai răgușit și mai stins al locomotivei...

și voi visa câmpii elizee cu iarbă și flori multicolore

și pe tata zâmbind ca de-o mult așteptată regăsire...

 

într-o zi voi urca într-un tren... fără întoarcere

[Mihaela Suciu]

Startul nu-l dăm noi și nici direcția. Să fie cât mai târziu, să ne bucurăm de stația vieții!

[Ada Nemescu]

M-ai umplut de emoții, sincere, este  atâta pace, asumare, înțelegere deplină a ultimei plecări...

Imaginea iconarului, atât de iluzorie, minunat versul * clipe oprite în chenare de lemn afumat *

Surprinzătoare imaginea *

păunul cu trupul lui arcuit pe șura cea veche

cu țipătul tragic ca o chemare de moarte...*

 Sunt imagini dramatice, trei generații surprinse împreună, în acest poem minunat.

Cât despre trenuri, eu (CFR-ista de serviciu, cum imi place să-mi spun:)) asta e soarta lor, să lase peroane, gări, cu tristeți și bucurii. Pentru că nu toate călătoriile sunt triste, uneori nici ultima!

cu simpatie, aDa nemescu

[Grig Salvan]

Gabriel Cristea, mulțumesc! Am iubit mereu făcătorii de icoane care mi-au marcat copilăria...

[gabriel cristea]

Frumos! ,,Iconarii'' se-ntorc întotdeauna acasă...

[Grig Salvan]

Gina Zaharia, Valeria Merca,, Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc pentru lectură, comentarii și aprecieri !

[Vasilisia Lazăr]

Nespus de frumos! În acel tren final vom urca toți, doar că fiecare din altă stație.

[Valeria Merca]

Un pic prea povestit, însă imaginile create sunt reușite, plăcute.

Am citit cu plăcere

[gina zaharia]

Trenul vieții, cu ultimul peron unde s-au adunat tata, bunicul și amintirile lor.