lumina care ucide

[Costel Nicolau]

Mai stinge-mă din când în când, 
Îi spuse-atunci fierbinte foc, 
că te sufoc 
şi-n al tău gând 
crezi că-i o glumă, că mă joc. 

Nu sunt un ieftin, de doi bani 
Când fierb îmi place să rânjesc. 
Fierbinte-aşa te-nebunesc, 
te-mbolnavesc. 
Crezi că te apar de duşmani?! 

Mai ştii migrenă cea de ieri? 
Ce blestemai sărmana vreme, 
aveai în cap mii de dileme 
că-i de la vremea cu extreme. 
Nu caută pe nicăieri 

eu sunt aici mereu aproape, 
Mereu arzând şi fără milă 
Când tu te bucuri de lumină
Eu mă hrănesc cu albumină
şi viaţă ta nu vreau să-mi scape. 

Mai stinge-mă din când în când 
Că ard prea mult, ucid şi plec 
şi viaţă ta nu-i un parsec 
iar eu sunt doar banalul bec 
Şi nu-s deloc cu ţine blând. 

[Vasilisia Lazăr]

Place! Sunt fericită să te citesc iarăși.

Aceeași observație o fac și eu. Ai trecut textul prin programul de diacritice, dar nu l-ai mai verificat/corectat după.

[Ion Lazăr da Coza]

Și eu m-am împiedicat de surplusul dar și de lipsa unor diacritice.

O versificație ce pare lejeră, însă a strunit bine mesajul! (Nu-s rime de dragul rimei, cum adesea întâlnim.)

Încântat,

da Coza

[Sofia Sincă]

Interesantă versificație, cu mesaj la suprafață, dar și cu unul ascuns.

Ai diacritice puse de prisos: migrenă, viaţă, viaţă, care vin și schimbă sensul versului.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Valeria Merca]

Semn de placuta lectura!