Zborul

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

 

Era înalt cerul şi eu pe pământ, mic, inexistent,

nimic. Doar el m-a învăţat să deschid ochii,

să privesc. M-a luat de mână şi a plecat în zborul

fâlfâit de aripi pe care stăteam ghemuit.

 

N-aveam rău de înălţime, doar că îmi era frică

să plutesc singur dacă îmi va da drumul.

 

Trebuia să-l conving să ne găsim piscul nostru.

 

Să-mi aşez picioarele

şi el

să-şi aibă (văz)duhul împlinirii.

 

Eu nu aveam aripi şi apoi se vedea o anomalie.

 

Un singur punct roşu- eu într-o imensitate albastră- Sufletul.       

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc de vizita si cuvintele voastre, am luat la cunostinta de spusele voastre si voi medita, lucra la text in timpul ce-mi va fi dat, o zi minunata, Marius

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Trebuie să-l conving să ne găsim piscul nostru.

Ca să fie în ton cu celelalte timpuri folosite, cred că ar fi trebuit să scrii „trebuia”ț

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Era înalt cerul şi eu pe pământ, mic, inexistent, Mic, dar inexistent!

Se mai poate lucra pe text.

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Ana, o seara asa cum ti-o doresti, Marius

[Ana Cîmpeanu]

Lirism cald, sincer.