sura rănii 2
într-un strigăt de apă am pășit
pe urmele roșii ale tălpilor
se legăna lumina lunii
iar în memorie înmugureau
tot felul de copaci
ce aveau chipuri de copii
verdele lor era atât de curat
și de lucios
neatins de nimeni încă
nici de sarea
care îmi mângâia ca o mamă pielea
nici de nisipul deșertului
care își scotea capul
din când în când din rana mea
cu o poftă nemarginită
de a-i atinge măcar o dată ecoul...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Septembrie 8, 2019 la 3:14am
-
Iluzia unei oaze în deșert. Nu doar la propriu Minunat!
-
Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Septembrie 7, 2019 la 11:30am
-
înălțător spiritual, poemul îmi face sufletul să vibreze
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Septembrie 4, 2019 la 2:23am
-
Nu prea înţeleg, dar... îmi place.
da Coza
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Septembrie 2, 2019 la 10:31am
-
O rană cu speranța înmuguririi.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Septembrie 2, 2019 la 9:11am
-
Interpretare teologică și literară a unei sure din Coran.
Pentru noi, creștinii este mai greu să înțelegem, deoarece nu am citit coranul. Luând partea literară, poemul curge aprins între dorință și faptă, în lumea nisipurilor fierbinți. Elemente compoziționale specifice, cu puncte de vedere originale. Meditativ.
Am citit cu interes,
Sofi
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE