suntem licăr din scânteia divină

[Rodica Lupu]

să lăsăm aprinsă

lumina din noi

să străbată întunericul

când își deschide ochii

hipnotizând neuronii cunoșterii

 

să-i drenăm licărul

între cuspidele și solzii de sub coaste

pășind peste ispite

în poante apăsând certitudini

 

să răsturnăm mirul

din candela sacră a tainei

ungând în cruce răspunsuri

drept mărturii

irupte-n geneză

de cuvântul dintr-o scânteie divină

 

să fim

podul întins peste apă

lăsând să treacă pe el veșnicia

cu falange prelungi să ținem strânsă iubirea

cât timpul mai forfotește prin vene

 

9 august 2013

 

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Gerraistică poezie. Doar că e ceva mai terestră.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Luminarea înspre cunoaștere dimpreună cu iubirea netezesc drumul spre veșnicie. Frumos!

[Rodica Lupu]

Iris, Sofy, Gina! Am văzut lumina trecerii voastre pe aici, mi-am lipit și eu sufletul de ea, încălzindu-mi-l! Ai dreptate Sofy, suntem picături de dumnezeire strălucind în aceeași lumină! Doar gânduri luminoase pentru voi! Cu drag, Rodica!

[gina zaharia]

pictură pe cerul vieții cu multă culoare de suflet

prețuire,

[Sofia Sincă]

Cu lumină în suflet, pe aceeaşi linie cu Gerra. Ba parcă ai şi câteva expresii foarte asemănătoare.  Dar lumina este a tuturor şi slăvirea ei la fel.

Am citit cu admiraţie, Sofy!