Să-mi sângereze zorii...

[Gabriel Cristea]

O ceață densă vălurea vărsarea,
de parcă munți de cretă creșteau necontenit;
ocean de așteptare mi-era timpul
curgând pâclos prin venele de fluviu,
iar plajele pustii, cu cioate slute, - loc de murit.

,,De ce nu răsare, de ce nu răsare?'',
îmi șopteau temători arbuști de nisip.
,,E sfârșitul de toamnă sau poate al lumii?'',
mă-nghioldeau rămuroși, să le zic.
Iar eu tăceam plutind pe gândurile mele,
ce bântuiau prin neguri ne-ncetat și
așteptam, tot așteptam ca un damnat,
să-mi intre soarele până-n prăsele,
să-mi sângereze zorii - de-atâta revărsat.

[Gabriel Cristea]

Mihaela! :)))

[Mihaela Suciu]

Da, cu grația lebedei bătrâne pe muzică Ceaikovski. :))) Păcat c-am rămas în pană de pene, dar aşa-mi trebuie dacă aprovizionez toți poeții şi-i îndem: ,,Scrieți, bre... în pana mea!''

[Gabriel Cristea]

Mihaela, chiar dacă mai bați câmpii, îi bați cu grație! :)))

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, domnule da Coza, pentru încurajare!

[Mihaela Suciu]

 Ce mult mă bucură cuvintele tale, Ioane! Şi eu consider, Gabriel, că ai pană! Te susțin, chiar dacă mai bat câmpii, poate îți mai dau idei. :))

[Ion Lazăr da Coza]

Fără virgule după slute, răsare, lumii.  

Deja ai tușa ta personală. Dă-i înainte...

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mihaela, există un timp în care ne reîntoarcem la natură! :))

[Mihaela Suciu]

Gata, se opreşte hemoragia, vin ploile! De acum, în Bacău, pot fi ,,n'' avarii la conducta de apă - mă spăl la burlan! :)

[Gabriel Cristea]

Bine ați revenit, doamnă Sofia Sincă! Mulțumesc frumos pentru apreciere! :)

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca, pentru apreciere și comentariu! :)