Zaț

[Vasilisia Lazăr]

Te mai aștept la o cafea, iubire,
acasă, pe terasa noastră mică,
dar tu nu vii și nimeni nu-mi explică
unde te-ai dus, de ce nu-mi dai de știre.

 

Și, Doamne, monocromă este viața,
când se adună umbrele-n convoi,
când nimeni nu mai spune despre „noi”...
și mult prea searbădă e dimineața

 

când tot mai des alunec în trecut
și tot mai dezolant îmi simt prezentul,
când nimeni nu-mi găsește tratamentul
pentru acest sindrom megaacut.

 

Sunt coasta care încă te mai doare
și care ar mai vrea măcar o noapte
din cele ce ne-au fost amanetate.
Iubitule, mai dă-mi un strop de soare!

 

Strecoară-te prin abur de cafea
și vino să culegem tot caimacul!
Apoi ne facem liniștiți rucsacul
și cerului ne dăm, dacă ne vrea!...

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc din inimă tuturor!

Sofia, știu că nu-i vreo capodoperă, cum multe poezii din acest site sau de oriunde nu sunt, dar câteodată mai simțim nevoia să scriem și pentru suflet, nu doar pentru critică. Vezi Păunescu câte a scris în acest fel și s-au găsit suficienți artiști care să le facă nemuritoare. Asta e, nu putem rămâne mereu în frac. Inițial am hotărât să postez doar în pagina mea de facebook, acolo nefiind pretențiile așa mari, pe urmă mi-am zis că voi posta totuși și aici, aici fiind un fel de acasă al meu, unde aș putea fi acceptată, din când în când, și în capot.

Cu privire la megaacut, cu siguranță Ion ar fi fost de acord deoarece nu e nimic greșit, mega fiind doar un element prim de compunere savantă cu semnificația de foarte mare, iar în sistemul metric, însemnând de un milion de ori. Și poate fi pus înaintea multor alte cuvinte.

Mulțumesc de trecere și înțelegere! 

[Sofia Sincă]

Versificație elegiacă, pe fondul... îl știm noi.

Versuri ușoare, plastice, făcute la cafea.

Dar, megaacut nu există în DEX. Ion nu ar fi fost de acord.

Poezia este frumoasă, dar se cere mai profund.

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Versuri de inimă cernită, scrise cu penița muiată în lacrimă. Subscriu comentariului lui Gabriel Cristea. 

[Mihaela Suciu]

Empatizez... îmbrățişări, Lisia!

[gabriel cristea]

O scrisoare de pe frontul celor rămași acasă, ce răscolește vântul...

[Chris]

la ultima strofa am plans...

[Ionel Mony Constantin]

BRAVO LISIA, PRIN VERSURILE TALE EMOŢIONANTE ÎL READUCI PRINTRE NOI PE IONICĂ.