Vreau doar să ştii că nu există lege
În sferele cereşti sau pe pământ,
Cuvintele prin gânduri să-mi dezlege
Sădindu-mi între ele fuioarele de vânt.
Nu sunt păcate mari să fie judecate
De oamenii în robă prin săli de tribunal,
Sentinţele se dau când nu este dreptate
În propria trăire şi-n propriul ideal.
Aş vrea să ştii, că-n mica ta cetate
Pe care ţi-o ridici din mii şi mii de vise,
Nu vei păstra nimic pentru eternitate
Cât uşile-i rămân spre zâmbete închise.
Nu aştepta sentinţe la tribunalul vieţii
Respiră nebunia şi-nvaţă să trăieşti,
Cât ochii pot să vadă în roua dimineţii
Minunile ce vor cândva să le-ntâlnesti.
Adaugă un comentariu
Adesea nu plecăm urechea la sfaturi, iar tribunalul vieții se dovedește prea aspru...
da Coza
Uneori suntem prea grăbiţi şi prea atenţi la noi încât pierdem ce e în jurul nostru. Înstrăinarea şi pierderea a celor mai candide sentimente... faptul că rămân undeva în urmă fără a le mai regăsi...
Admiraţie, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE