Ploile
Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.
Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.
Nu se mai aude suspinul, ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, că purtaţi de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 2, 2012 la 8:13pm
-
Renunţă la numeralul DOUĂ.
Înaintea lui CI se pune virgulă.
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim ce-am sfărâmat aseară...
Dacă nu se ajunge aici, "norii" hrănesc pământul, cum frumos ai spus.
da Coza
-
Comentariu publicat de Elena Mititelu pe Iulie 1, 2012 la 10:10pm
-
Simbioză cu natura... Frumos!!
Cu mare drag, Elena
-
Comentariu publicat de gina zaharia pe Iulie 1, 2012 la 10:04pm
-
Ador poemul acesta! Recitit cu mare drag!
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iulie 1, 2012 la 8:09pm
-
Foarte frumos şi aici! Ploile cuvintelor tale sunt călduţe şi în acelaşi timp răcoroase.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 1, 2012 la 8:00pm
-
Şi aici, superb!
Două stări, una umană şi una a naturii surprinse în aceleaşi ipostaze, aparent.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE