pietrele Annei III

piatra care-mi înoată în sânge a luat drumul cocorilor

se curbează timpul peste arbori s-alunge ochiul de frig

acum singura noapte dintre primăveri e trupul meu gol
fără aripi fără buzunare fără zâmbete

alţi corbi vor hoinări de-acum prin tinereţea mea
ca printr-o galerie cu desene rupestre
pasărea care mi-a furat zâmbetul a zburat în plopii din lună

am rămas captiv între cearşafuri într-o dimineaţă ireală
atât de curată încât vedeam urma trecerii tale

pietrele din lună sunt noi începuturi aşa mi-ai spus
şi mi-ai aşezat în locul gol o pasăre cu cer cu tot

zâmbetul meu se agaţă de lună şi tace

Vizualizări: 98

Îmi place

Membri cărora le place: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Septembrie 19, 2017 la 10:10pm: v7 - plopii din lună... v10 - pietrele din lună... poate fi și v11 - luna din lună etc.

v7 e sofisticato-convențional!

Poezia are oarece vibrație.

da Coza

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Septembrie 19, 2017 la 8:00pm: minunat, Nuța, admirație!

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Septembrie 18, 2017 la 10:10pm: Minunat, Nuța!

Mi-a plăcut mult.

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Septembrie 18, 2017 la 7:38pm: Imaginile din poezie sunt foarte vii, deşi "fără buzunare fără zâmbete": "se curbează timpul peste arbori s-alunge ochiul de frig"!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Septembrie 17, 2017 la 11:28pm: Poezia conține exact atâta mister cât trebuie. Îmi plac aceste pietre ale Annei.

Comentariu publicat de Chris pe Septembrie 17, 2017 la 9:53pm: mi-a plăcut textul şi am remarcat imaginile:

am rămas captiv între cearşafuri într-o dimineaţă ireală
atât de curată încât vedeam urma trecerii tale

şi mi-ai aşezat în locul gol o pasăre cu cer cu tot

Comentariu publicat de Nuta Craciun pe Septembrie 17, 2017 la 6:13pm: multumesc de trecere, comentariul dumneavoastra insa nu m-a ajutat sa inteleg de ce ar trebui ca poezia in general, sau in special aceasta poezie, sa fie perpendiculara pe poezia staneciana?

nu am inteles aluzia sa-mi fie cu iertare... in rest, orice poezie se compune din cuvinte, ceea ce ati enumerat insa mai jos, nu se repeta obsesiv, zic eu, si chiar de-ar fi asa, sunt obsesiile poetului, altceva e daca ele nu transmit suficient o stare ... dar asta e parerea dumneavoastra si o respect! toate cele bune!

Comentariu publicat de Taci(tu)! pe Septembrie 17, 2017 la 11:23am: O stare tangenţială cu poezia stănesciană de început...

Cititorul va sesiza imediat abundenţa anumitor prepoziţii: dintre, prin, printr-, între.

De completat semnul diacritic: si mi-ai aşezat;

J' Arrive!