unde mai pui că mă rătăcisem în pastorala cerceilor tăi
și nu aveam alt reper decât livada
unui labirint cu cinci nome
știi câți pomi am descălțat
dealurilor de umblat
să te găsesc adăugată cerceilor
cât pământ al nimănui
i-a cântat călcâiului
că a fost cutreierat
din zăpada mieilor
până-n lanul secerat
până-n roșul înflorat
de urechea ta iubito alăturat
eram nomarh peste furtună dar rătăceam
agale
de dorul livezii cu cercei
unde primăvara ascultam
pastorala cireșilor ei
iubito la urechile tale
Adaugă un comentariu
O poezie de dragoste originală pentru o iubită-accesoriu. :)
știi câți pomi am descălțat
dealurilor de umblat
să te găsesc adăugată cerceilor
Semn plăcut de popas.
da Coza
unde mai pui că mă rătăcisem în pastorala cerceilor tăi
Ce rătăcire dulce!
,,eram nomarh peste furtună dar rătăceam
agale"
Un poem ludic, o proză poetizată plină de sonorități. O muzică simplă formată din rime simple, ce par a fi întâmplătoare dau o notă simpatică pastorală, textului, așa cum spui.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE