O lume...

[Delia Stăniloiu]

O lume rea, urâtă şi perversă
Îmi paroxează sistematic nervul
De nu-mi mai aflu locul şi nici verbul
Prin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu lumină
Şi vertical încerc să mă înalţ
Dar, scrijelesc a fluturilor smalţ
Care-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfid
Alung urîtul, ura sau tristeţea
Legând cu lanţuri grele tinereţea
Ca bâtrâneţii uşa să-i închid.

Sunt pour toujur captivă în sistem
Şi claustrată-n negrele coclauri
În care nu-s meduze, minotauri
Un areal de care mă tot tem.

Prefigurînd o lume androgină
Rătăcitoare prin planeta Ning,
Trăită-n ireal, dar de-o ating
Sunt vinovată fără nici o vină

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Delia!

[gina zaharia]

Delia, prin planeta Ning avem izvoare și vreascuri, trebuie doar să le separăm. Cât despre lanțuri, știu că sunt de aur, ca sufletul tău.

Am citit cu încântare,

gina

[Delia Stăniloiu]

Doamnă Chindea, sunt uluită, nu cred că merit atîta atenţie.. sunt doar gînduri care mă străbat, dar ele te duc în locuri nebănuite uneori...şi aveţi dreptate cînd spuneţi că depinde pe ce ne focusăm irisul. Omul însă a fost totdeauna mai atras de ceea ce se vede mai greu...

[chindea maria elena]

Fascinantă-i călătoria spiritului printre faliile spaţiului-timp, schimbând straiele energiilor, curgerile şi sincopele tainelor ce ne-mpresoară! Ni se cere doar atât - credinţa nestrămutată în identitatea noastră celestă! Fără rabat, fără îndoială! Altfel - suntem doar ceea ce acceptăm că suntem! Lumea este în multe feluri - depinde pe ce ne focusăm irisul! Şi soarele are cratere...

O poezie grea, fascinantă! Drag, Gerra 

[Delia Stăniloiu]

Mulţumesc Bombonica pentru comentariu.

[Bonnie Mihali]

"vinovată fără vină" sigur vrei să se facă lumină!!!

Felicitări sincere, Delia!