...o Epona de rasă

[Rădița Răpeanu]

Iubește-mă, bărbate,
Să nu mai știu de mine,
Izvoarele turbate
Să-mi sece de rușine!

Imagini deformate
În lumea diferită
Se vor usca blamate,
Bolnave de artrită!

Un cer bătrân de care,
Cu roțile-nclinate
Moși-va la născare
Fecioare-nsărcinate!

Călugării întruna,
Vor închina mătănii,
In timp ce doarme luna,
Pe niște tălpi de sănii!

Bețivii din tavernă,
Cu brațe de paiață,
Prin moațe de lucernă
Se vor trezi la viață!

Comete despletite

Le vor ieși în cale -

Metrese-ndrăgostite
Ce știu a da târcoale... 

Să vezi cum încolțește,
Un miez uscat de nucă,
Și tot el înverzește
În pântec de nălucă

Și peste legea firii,
Din urmă să-ți vin eu,
Pe frâiele iubirii,
De gât cu Dumnezeu!

Iubiri sacerdotale
Să-ți necheze voioasă
Prin grâul de pe vale,
O Epona de rasă!

&

"În religia gallo-romană , Epona a fost un protector al cailor . Ea era în mod particular o zeiță a fertilității, după cum o demonstrează atributele ei de patera, cornucopia, urechile de grâu și prezența mânzilor în unele sculpturi. [1] Ea și caii ei ar fi putut, de asemenea, să fie conducători ai sufletului în plimbarea după viața civilă, cu paralele în Rhiannon din Mabinogion . [2]Cultul lui Epona, "divinitatea celtică unică în cele din urmă venerată chiar în Roma", [3] a fost răspândită în Imperiul Roman între secolele I și III; acest lucru este neobișnuit pentru o divinitate celtică." - sursa net.

[Ion Lazăr da Coza]

De admirat e poezia în sine.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Frumos, mi-a plăcut! Iubirea ne îndumnezeiește, e adevărat, doar că aici e vorba de iubirea aceea... :) Știu eu dacă nu e puțină blasfemie? Posibil să nu fi prins eu ideea.

[Sofia Sincă]

Sună bine, simpatic. În rest, tu știi!... Cultul lui Epona... o faci ba zeiță, ba iubita lui Dumnezeu, spui că va veni cu El de gât, ba de rasă (?...) De rasă, ce? cal? Ziceai că e zeiță. Oricum se purta la granița dintre plecarea zeilor și formarea creștinismului.

Mesajul - îndemn la iubire.

Am citit cu plăcere,

Sofi