Întrebări la care nu mai aştept răspunsuri

[Petre Ioan Crețu]

cât de rănit să fiu de mă doare sufletul
de parcă ar fi sfâșiat de o haită turbată de lupi flămânzi
de ce este atât de apăsătoare starea de spital
de ce mă lovește soarta în gură cu atâta ură
doar știe că mă duc că sunt părere zgură
și cucii te uită cum mă izbesc cu aripile în ochi
cum se agăță cu ghearele de lumină și-mi zice de deochi
de ce îmi lungești trupul pe cruce femeie
cu clonțul tău din fier forjat în iad de Lucifer

am să mă înalț într-un sfârșit mai înalt decât frica
mult mai profund decât vina
lumii crescută nefiresc în os
din cer vor veni îngeri să mă vadă cu guler alb și ros
să mă ia de mână să ne pierdem cu zel
înlănțuiți în horă zburdalnici în ceruri de oțel
nicio femeie n-o să mă mai vadă stingher
pierit și tremurând de spaimă într-un biet ungher

ca niște umbre pășesc pe coridoare
în ritm stupid de de vals cutremurătoare
psihedelice și roz trei cărucioare
cu elice albastră și multe butoane

câți fluturi trebuie să moară izbiți de felinare
câtă lună să mai torn în suflet în pahare
să pot să spun încet cu voce tare
hai să fugim în lume să ne vindecăm de zare

[chindea maria elena]

O întrebare bine pusă conține în ea cel puțin o jumătate de răspuns - depinde de câte măști ești dispus să dai jos pentru a te privi pe tine însuți.... ce ți se „întâmplă” depinde de cine „ești”........ acum sau peste un eon.....

[Petre Ioan Crețu]

Ai dreptate Ioane, nu răspunsurile au însemnătate, ci faptul dacă anumite întrebări mai au importanță pentru fiecare în parte.

[Ion Lazăr da Coza]

Într-adevăr, nu căutăm răspunsuri. Întrebările sunt cele care...

da Coza

[Valeria Merca]

câți fluturi trebuie să moară izbiți de felinare
câtă lună să mai torn în suflet în pahare
să pot să spun încet cu voce tare
hai să fugim în lume să ne vindecăm de zare - un final splendid, fascinant!

Admirație!

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam Sofia pentru observații, m-am conformat

[Sofia Sincă]

Elegiac și straniu eul poetic își exprimă teama de moarte. Viziuni cutremurate de simţirea sa transmise femeii iubite, lăsate în suspans.

Am a-ți reproșa multitudinea prepoziției de folosite în primele patru versuri. Mai poți reduce din ei, și, stupid de de val. De scos un de. Nu știu ce ai avut aici cu acestă prepoziție... :))

Dar și așa poemul tău seduce.

Sofy