pare a fi o paginǎ albǎ niarne*
o pot umple cu toate cuvintele pe care le aud în mine
gândurile-mi aleargǎ prin vene
cum alearga odatǎ adevǎrul prin gând
dacǎ mai pipǎi vreo iluzie
cu siguranțǎ e învelitǎ în fosfor
luminându-mi întunericul
ca un psalm închinat zeului
altfel
pe fiecare milimetru de carne
se întinde o inocențǎ
greu accesibilǎ-n magma acestei întunecimi
de aceea niarne
arunc tǎcerile
strig sǎ audǎ fiecare temere
cum am îndrǎgit noaptea aceasta
culcându-mi sufletul pe o bucatǎ de liniște
învelidu-l cu un moment de dragoste selenarǎ
așa cum lumina gândului îl face pe orb vǎzǎtor
în mine a pǎtruns
pulsându-mi iubirea
cu șaizeci de bǎtǎi pe minut
niarne=apelativ adresat sinelei
8 februarie 2012
Adaugă un comentariu
Sofy, da Coza, mulțumesc pentru cuvinte și atenționare! Am corectat!
Mihaela, Violeta, Gina, mulțumesc de trecere și cuvinte! Gȃnduri bune pentru voi!
culcându-mi sufletul pe o bucatǎ de liniște
învelidu-l cu un moment de dragoste selenarǎ
se aud doar picurii cernelurilor tale de suflet!
simt cǎ în și-n mine
Luminoasă e noaptea ta!...
da Coza
Nopţi albe petrecute în dialog cu gândul. Fuga după lumină şi adevăr.
De preferinţă în poezie evităm cifrele, iar dacă le scriem, o facem cu litere.
simt cǎ în și-n mine - simt că şi în mine
Am citit cu plăcere, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE