Îngenuncheată de durere

[Lidia Pervu]

       Ochii-mi  sunt 

       într-o revărsare 

       continuă

       căușul palmelor

       a devenit

       cimitirul comun 

       al tuturor celor

       văzute și nevăzute

       fiecare șanț

       săpat de unghii

       un nou mormânt

       genunchii au

       rămas îndoiți

       în așteptare

       

       doar cerul 

       a mai rămas 

       să se prăbușească    

[Mihaela Popa]

un final expresiv

[Nikol MerBreM]

"Genunchii îndoiți în așteptare" salvează prăbușirea sufletului, indiferent dacă se prăbușește sau nu cerul...

Drag,

Nikol

[Lidia Pervu]

Va multumesc pentru comentarii si aprecieri dar si observatii, aveti dreptate d-na Sofia Sinca, titlul este gresit, am scapat la editare un DE, voi corecta!Cu multa stima, Lidia Pervu! 

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Bine redată starea.

[Gabriel Cristea]

În fiecare sălășuiește așteptarea, ca-ntr-o Cumințenia Pământului.

[Ion Lazăr da Coza]

Vedem efectul, dar nu știm cauza.

da Coza

[Valeria Merca]

Imgini apocaliptice. Rugile îndreptate înspre Cer sunt benefice...  Trist, dar frumos redat.

[Sofia Sincă]

Din punctul meu de vedere titlul este în contradicție cu textul. A îngenunchea presupune a robi, a supune. Ori, textul descrie durerea în forme cumplite, nicidecum îngenuncheată.

Conținutul prozo-pomului este o confesiune elegiacă, deprimantă, cu tentă religioasă. Aproape de apocalipsă. Într-o exprimare comună: vezi, căușul palmelor - foarte uzitat, văzute și nevăzute, din biblie.

Dar, am citit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Multă durere...

Lasă cerul aşa, de se prăbuşeşte îmi chică-n cap! (asta ca să destind puțin atmosfera) Drag!