Ochii-mi sunt
într-o revărsare
continuă
căușul palmelor
a devenit
cimitirul comun
al tuturor celor
văzute și nevăzute
fiecare șanț
săpat de unghii
un nou mormânt
genunchii au
rămas îndoiți
în așteptare
doar cerul
a mai rămas
să se prăbușească
Adaugă un comentariu
un final expresiv
"Genunchii îndoiți în așteptare" salvează prăbușirea sufletului, indiferent dacă se prăbușește sau nu cerul...
Drag,
Nikol
Va multumesc pentru comentarii si aprecieri dar si observatii, aveti dreptate d-na Sofia Sinca, titlul este gresit, am scapat la editare un DE, voi corecta!Cu multa stima, Lidia Pervu!
Bine redată starea.
În fiecare sălășuiește așteptarea, ca-ntr-o Cumințenia Pământului.
Vedem efectul, dar nu știm cauza.
da Coza
Imgini apocaliptice. Rugile îndreptate înspre Cer sunt benefice... Trist, dar frumos redat.
Din punctul meu de vedere titlul este în contradicție cu textul. A îngenunchea presupune a robi, a supune. Ori, textul descrie durerea în forme cumplite, nicidecum îngenuncheată.
Conținutul prozo-pomului este o confesiune elegiacă, deprimantă, cu tentă religioasă. Aproape de apocalipsă. Într-o exprimare comună: vezi, căușul palmelor - foarte uzitat, văzute și nevăzute, din biblie.
Dar, am citit cu plăcere,
Sofi
Multă durere...
Lasă cerul aşa, de se prăbuşeşte îmi chică-n cap! (asta ca să destind puțin atmosfera) Drag!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE