s-a mai dus o săptămână,
nu mai suflă nicio pală,
în lighean de vreme bună
doar lehamitea se spală.
peste toate, de ceruză,
așteptarea-n colburi pică,
burta cerului, lehuză,
toarce-n blană de pisică.
niciun pui de campadură,
nicio altă vietate,
să te-mpingă nu se-ndură
spre dorințe, din păcate...
lâncezesc în os, în carne,
mângâi îngerii pe-aripă,
în neant înghesui, doamne,
și plăcerile de-o clipă.
ca-ntr-o radiografie
din contur fluorescent
mă strecor într-o mumie
cu bandajul transparent.
Adaugă un comentariu
vers magic
Minunată!
De revenit asupra versului „în neant înghesui, doamne,” care strică ritmul poeziei.
Foarte reuşită, mesaj, prozodie, tropi! "Lighean", un cuvânt nu prea poetic, dvs. l-aţi făcut să fie! :-) Mi-a plăcut mult!
...
lâncezesc în os, în carne,
mângâi îngerii pe-aripă,
în neant înghesui, doamne,
și plăcerile de-o clipă. - e stofa reprezentativă (în opinia mea) dintr-o altă reușită poezie a autorului.
Am citit cu admirație
Tristeți... hibernale ce merg la suflet.
da Coza
Versificație cu tentă elegiacă, desprinsă din visuri destrămate, de tuneluri ale visului neîmplinit, într-o stare letargică a spiritului. Stare deprimantă, distructivă, suferință afectivă a eului poetic.
Admirație!
Sofi
Smreduitor! :)
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE