În ierni tăcute trec dihănii
Flămânde și cu dinți' rânjiți -
Doi cai de rasă trag la sănii,
Despiedicați și ne'mblânziți
Sunt caii tinereții mele
Cu stei și coame ivorii,
Fără zăbale și caiele
Lipsiți de hățuri fumurii!
Cu biciu-n mâini, triumfătoare,
Voi chiui din urma lor
Și aflu că-s nemuritoare,
Să mă știu mama cailor!
Îmi țes din viața lor o mreajă,
Pe-al bătrâneților etaj
Mă simt birjar, mă simt și strajă,
Adeseori, mă simt un paj!
Și-n goana mea ca o nălucă
Am speriat vâltorile,
Țin moartea-nchisă într-o nucă
Pe care se bat ciorile!
Și las corvidele să zboare,
Cu prada-n gheare, primele!
Să vadă moartea cum se moare
Curmându-și, hâtra, zilele!
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc tuturor cu inima, cu gândul, și cu sufletul! Vă doresc fericire, sănătate și sărbători binecuvântate! Vreau să vă spun asta; Vă iubesc!
metafore bine scrise, ritm vioi, tonic, optimist
admirație!
Am citit și îmi mi-a plăcut în mod deosebit! Remarcabile versurile! Admirație!
Am reglat eu virgulele.
O poezie foarte vizuală.
da Coza
Interesant! Timpul pus pe doi cai năzdrăvani, jocheul, cu biciul în mână strunindu-i. Chiar și cu săritul ritmului, iureșul nu se dezminte, nervul poeziei pune personalitate pe ea. Ai reușit să dai viață momentului.
dihănnii - dihănii
Am citit cu deosebită plăcere!
Sofi
Spectaculos, Rădița! Admir vioiciunea, animația din versul tău. Minunat!
(ai câteva virgulițe în plus și câteva în minus! :) )
Țin moartea-nchisă, într-o nucă,
Pe care se bat ciorile!
Inteligenta e frumoasa cand se lupta cu moartea. Cand incerci, s-ar putea sa pierzi, dar daca nu incerc, cu siguranta,vei pierde. FF frumos.
Plăcut, ironic, triumfător! Atât cât „hâtra moarte” (dacă și moartea e hâtră!?...) ne permite.
Cu umor și dorință de libertate! Frumoasă!
LIKE
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE