Maluri fără trepte

[autor necunoscut]

Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat,

pe valuri mici o barcă mai are-o tresărire

iar sălciile-n apă cu sufletul plecat

se bucură de ploaie, amurguri și iubire.

Zăpezile din gânduri pe-alocuri se topesc

sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt

lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

cu rostul lor sub cer în sacru legământ.

Sunt maluri fără trepte pe care azi cobori

să furi din valuri barca cu vâsle neperechi

când plouă printre sălcii cu ramurile-n zori

spălându-le tristețea din clipele mai vechi.

Sunt toate-așa cum sunt lăsate să tot fie

la margine de vară și prag de răsărit

cu râul care-ascunde pierduta nostalgie

în valuri ce se-aruncă aievea spre zenit.

[Camelia Ardelean]

O poezie duioasă, am citit cu plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Variază ritmul. Romantic și trist, ca întotdeauna.

Citit cu drag!

[autor necunoscut]

Vă mulţumesc din suflet tuturor pentru toate aprecierile făcute!

[Valeria Merca]

În opinia mea, muzicalitatea textului ar spori în cazul în care imaginile create ar fi inedite/ originale/ nemaiauzite/ nemaiîntâlnite. 

[Tudor Cicu]

Conservi lăudabil muzicalitatea versului. Cumințenia partiturii, nu lipsită de romanțiozitate, vine și de la refuzul implicării eului și a trăirilor proprii în acest pastel liric. 

[Ion Lazăr da Coza]

Un cvasipastel romantic.

Am reținut câteva imagini.

da Coza

[Sofia Sincă]

Sunt aceleași versuri... de tip romanță.

amurguri - a muguri

Sofi