Într-o toamnă deșucheată
Am iubit cât viață toată
Un tărâm de neuitat
Și un gând de NEaflat.
Într-o toamnă demult șuie
Eu am fost numai gutuie
Strânsă-n palma cât un veac
Ca să pot muri…
Sărac.
Într-o toamnă la fel tristă
Adormit-am în batistă
Numai lacrima amară
Picurată mult pe seară
Într-o toamnă am aflat
Adevăr cât bob de mac.
Umbra care mă urma
Și nicicând nu mă afla
S-a gândit așa ... deodată
Ca să-mi dea uitarea… toată
După ce mă aruncase,
După ce mă ferecase
Cu o mie de lacăte
Și cu… altele păcate.
Într-o toamnă s-a-ntamplat
Ca să uit tot ce-am cântat,
Ca să cred că m-a uimit
Tot ce n-am mai fost… iubit.
Lelia Mossora
10 octombrie 2014
23 :18
Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog
Zicere grea, profundă în sonorități de doină: Într-o toamnă am aflat/ Adevăr cât bob de mac.
Încântat.
da Coza
Preţuire!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor