la zoo

[Camelia Ardelean]

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

 

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful parului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

 

între cuști lacrimi

troznesc sub tălpi

gânduri morbide se descompun

uitarea – armă (i)reală –

se lichefiază printre sinapse

[Camelia Ardelean]

Elena Mititelu, Dorina Pop, Mariana Suciu, Angelina, Vasile Burdușa, Laura, Gina, Dorina Cracană: mă bucur să vă am/simt alături cu sufletul! Mulțumiri sincere pentru popas și semn! Îmbrățișări!

[Camelia Ardelean]

Ana Ronescu, încântată de prezență și comentariul apreciativ! Mulțumesc mult!! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Doamna Agafia, onorată de prezență și semn! Mulțumiri sincere! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, aprecierea dvs. mă onorează și mă bucură, în același timp! Mulțumiri de suflet! Drag,

[Camelia Ardelean]

Augusta Cristina, mă bucur dacă ți-a plăcut! Mulțumesc mult! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, ai înțeles poezia chiar mai bine decât mine! :-)) Glumesc, desigur! Îți mulțumesc mult pentru profunzimea comentariului și pentru empatie! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, vă mulțumesc mult de lectură și împărtășirea opiniei dvs., de apreciere! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Îți mulțumesc mult, Valery, mă bucur, ca de obicei, de rezonanță! Te îmbrățișez cu același drag!

[Ana C. Ronescu]

Murim încet, în fiecare noapte, „moartea își ia tributul” din propriile noastre spaime, „dansând în vârful parului/pe post de paiață”. Am citit cu interes și rezonanță, un poem sensibil și generos în metafore și înțelesuri. 

[Agafia Drăgan]

Felicitari!