La cină cu Iisus

Era o seară cu parfum de miere,
Se auzea cum clopotele bat
Chemându-i pe creştini la Înviere
Şi toţi veneau cu sufletul curat.

Să fiu ca ei, să capăt iar putere,
M-am primenit şi faţa mi-am spălat,
Atuncea am simţit o adiere,
Iar odăiţa mi s- a luminat.

Nu-L auzisem când intrase-n casă;
Poate de-aceea nu m-am speriat,
Cu pas uşor s-a îndreptat spre masă
Şi-n trecere m-a binecuvântat.

Ştiam că-i El, Îl aşteptam la cină,
Mai mult de-atât nici nu puteam spera,
De-atâta vreme, îmi doream să vină,
Să gust din nou din bunătatea sa.

Îl mai văzusem, plin de voie bună,

Mergând prin grâu, sub cedrii din Liban
Când soarele-n apus I-era cunună

Şi ucenicii îl urmau în lan.

Am alergat atunci să-L prind din urmă,
Voiam să-i dărui rodii din Elam,
Simţeam cum răsuflarea mi se curmă ,
Credeam în El şi încă nu credeam.

În altă noapte crudă şi nebună
Când în celula hâdă a intrat,
Acoperiţi cu pulbere de lună
Pe rogojini, alături, ne-am culcat.

M-a dus în vis pe Dealul Căpăţînii
Şi trupul plin de răni I-am mângâiat
Când m-am trezit, după apusul lunii,
Să-i mulţumesc, Iisus era plecat.

Iar către zori, când, supăraţi, cocoşii
Cucurigesc besmetic ca năucii,
Un coş însângerat cu ouă roşii
Mă aştepta la rădăcina crucii.

De-atuncea am ştiut că va să vină.
Ajuns,acum, din nou în faţa mea,
Mi-a spus zâmbind:Mă aşteptai la cină...
Hai, pune să mâncăm şi noi ceva...

Alb ca zăpada, I-am întins ştergarul
Şi-un blid am pus cu ouăle din coş
Când mi-a cerut, I-am împlinit paharul
Cu vin iscat din sângele Său roş'.

Am tot vorbit, uitând că timpul trece,
Când clopotul de ziuă a sunat,
Atunci Iisus s-a ridicat să plece

Şi mâna-ngenunchind, I-am sărutat.

A dipărut apoi ca o părere,
În cameră miros de nard plutea
Şi am simţit în inimă durere
Că nu mai pot să-I stau alăturea.

Dar vocea Lui a răsunat în mine,
Nu plânge, glasul mă încuraja!
Acum, la fel ca-n vremea care vine,
Mă vei găsi mereu în preajma ta.

FOCŞANI 26 IULIE 2017

Vizualizări: 141

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Augusta Cristina Călin pe Iulie 28, 2017 la 10:45pm: wow, ce inspiraţie aţi avut! foarte frumos, se simte că vine din suflet

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iulie 27, 2017 la 6:22pm: O poezie care coboară liniște în suflet, precum o binecuvântare.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 27, 2017 la 3:52pm: Amin! (În traducere: „Așa să fie!”)

da Coza

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Iulie 27, 2017 la 11:07am: Mi-a plăcut foarte mult! Vă înţeleg durerea, dorul, mângâierea, speranţa... suntem toţi din acelaşi lut.

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Iulie 27, 2017 la 6:32am: Un poem reconfortant foarte bine scris.

Am citit cu mre plăcere.

Felicitări!

Comentariu publicat de Marioara Visan pe Iulie 26, 2017 la 3:19pm: Onorata domnule Ionel Mony Constantin, mi-ati adus aminte de copilarie, in catalog la scoala eram trecuta Mariana Visan. Va doresc zi senina

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iulie 26, 2017 la 2:57pm: O MULŢUMIRE SPECIALĂ DNEI. MARIANA VIŞAN. REVERENŢĂ!

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iulie 26, 2017 la 2:43pm: VĂ MULŢUMESC LA TOŢI PENTRU GÂNDURI ŞI CUVINTE, TUTUROR CELOR PE CARE îI CONSIDER CU ADEVĂRAT PRIETENII MEI!

Comentariu publicat de Marioara Visan pe Iulie 26, 2017 la 11:06am: Superb, binefacator si odihnitor pentru suflet mesajul domniei voastre. E ca o ungere cu mir a preotilor duminica la biserica. Dupa ce simti atingerea pe frunte parca plutesti. Asa am avut eu senzatia cititnd poemul sacru ce l-ati daruit lumii. Cu respect.