merg uneori
până sunt una cu mersul
durerea disipată pas cu pas
și mă simt iar
adolescenta aceea șuie
plutind angelic pe ulițele unui oraș
aproape mort
dintr-o țară tristă
roasă de putreziciune
mai vânez cu urechile căscate
pianele picurând sunete dulci-acrișoare
ori
surâzătoare ridic ochii spre cer
pasăre fragilă și rară
gata să-și urce cu nechibzuință
sunetul pur în eter
Adaugă un comentariu
PS. Am colaborat destul de multișor la „ Limbă și literatură”. Lingviștii m-au puricat „la sânge”.
Mi-a plăcut. Glumeam, cu soțul meu, un cercetător și editor : „Atenție, vin lingviștii”.
Am vrut să nu se pupe. Omul e supus greșalei!
Mulțumesc pentru observație.
Din nostalgie se poate urzi speranta. Frumoasa cladire de stare!
e un poem confesiv, metafore plastice, expresive. Titlul sugerează că ar fi o improvizaţie sau vrea să dea impresia de improvizaţie. E bine să dai titluri poeziilor. Am citit cu plăcere.
Mulțumesc. Eu nu pun titluri, de obicei.
Aici, am vrut doar sa se vada. In vitor, voi respecta regula.
A te pierde în mers, pe drumuri fără ţintă este o relaxare. Să prinzi din zbor câte o fărâmă de viaţă e şi romantic.
Micul tău poem are aura şi farmecul său. Te face să te pierzi în visare.
Însă titlurile poeziilor nu se scriu cu majuscule.
Admiraţie!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE