IMPROMPTU. MERS.

[Carmen-Maria Mecu]

merg uneori
până sunt una cu mersul
durerea disipată pas cu pas

și mă simt iar
adolescenta aceea șuie
plutind angelic pe ulițele unui oraș
aproape mort
dintr-o țară tristă
roasă de putreziciune

mai vânez cu urechile căscate
pianele picurând sunete dulci-acrișoare
ori
surâzătoare ridic ochii spre cer
pasăre fragilă și rară
gata să-și urce cu nechibzuință
sunetul pur în eter

[Carmen-Maria Mecu]

PS. Am colaborat destul de multișor la „ Limbă și literatură”. Lingviștii m-au puricat „la sânge”. 

Mi-a plăcut. Glumeam, cu soțul meu, un cercetător și editor : „Atenție, vin lingviștii”. 

[Carmen-Maria Mecu]

Am vrut să nu se pupe. Omul e supus greșalei!

Mulțumesc pentru observație.

[Ion Lazăr da Coza]

adolescenta aceea șuie
plutind angelic

Nu știu dacă se „pupă” șui cu angelic -

ȘUI¹, ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Reg. și fam.) Subțire; zvelt; mlădios. 

dar și:

ȘUI², ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng.

Sublinierea îmi aparține.

Poezia e interesantă.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

  Din nostalgie se poate urzi speranta. Frumoasa cladire de stare!

[Ana Cîmpeanu]

e un poem confesiv, metafore plastice, expresive. Titlul sugerează că ar fi o improvizaţie sau vrea să dea impresia de improvizaţie. E bine să dai titluri poeziilor.  Am citit cu plăcere.

[Carmen-Maria Mecu]

Mulțumesc. Eu nu pun titluri, de obicei.

Aici, am vrut doar sa se vada. In vitor, voi respecta regula.

[Sofia Sincă]

A te pierde în mers, pe drumuri fără ţintă este o relaxare. Să prinzi din zbor câte o fărâmă de viaţă e şi  romantic.

Micul tău poem are aura şi farmecul său. Te face să te pierzi în visare.

Însă titlurile poeziilor nu se scriu cu majuscule.

Admiraţie!

Sofy