galaxiile s-au născut în zarzări

[Calotescu Tudor Gheorghe]

când dumnezeu încă visa cum să continue cerul

iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet

o strâmbă cotropire desena legături imposibile

încă înainte de a hotărî cum să coboare cuvintele

prin gând sau prin inimă

chiar înainte de a inventa coasa vieților

ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde

sub căpătâiul creatorului

raiul

încă nu avea nume

nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa

cine să hotărască în lipsa evei

cum se împart petalele egal

.......................................................................

când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate

îmi place să deschid ochii când mă privești mirată

..................................................................................

universul este o livadă în care fluturii își fac de cap

în timp ce dumnezeu botează duminica

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din inima!

[gina zaharia]

Tudor, ne-a cam lipsit poezia ta.

Galaxia cuvintelor bine conturate îi da farmec.

Preţuire!

[Chris]

Foarte frumos!

când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate

îmi place să deschid ochii când mă privești mirată

..................................................................................

universul este o livadă în care fluturii își fac de cap

în timp ce dumnezeu botează duminica

[Gabriela Grădinariu]

O spunere altfel. Admirație!

[Calotescu Tudor Gheorghe]

multumesc din suflet!

[Vasilisia Lazăr]

O binecuvântare versul tău, Tudor!

[Ion Lazăr da Coza]

fluturi și fluturii se deranjează reciproc.

Reinventăm... redefinim... Totul e să fie poezie. Și este!

da Coza