femeia mării

[gina zaharia]

- mă aștepți într-un oraș visător
orașul de pe apă
de o mie de ori tu și o picătură de soare
drumuri subterane fără astâmpăr au tălpi albastre freamăt de vară
și un templu din cărți de joc
acum am zărit cerul sub pământ
da da te recunosc
ești femeia mării
femeia pentru care am înotat veacuri pe spatele unui rechin
pe buzele tale mi-am lăsat toate cugetările pe care le-aș fi ales
motto pentru nemurire

- ia-mă de mână ți-am șoptit
inima vâslește spre răsărit acolo e timpul meu
umple-l de tine
scoicile adună raze pentru intersecții boreale
călătoria noastră are hrană din belșug
încape în toate orizonturile însetate
de noi

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana! Am subliniat puțin :)

[Ana Ardeleanu]

"femeia pentru care am înotat veacuri pe spatele unui rechin" Un vers puternic, un poem susţinut de imagini sugestive.

[gina zaharia]

Multumesc, Rodica! Ei.. niste mreje acolo... :))) Drag,

[gina zaharia]

Oi fi închis ochii intens, da Coza! :))

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Price poem poate fi motto pentru nemurire, Valeria, nu-i așa? Măcar pentru satisfacția mea de moment :)

Mulțumiri și îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Lisia! Am pus un pic de culoare să cred că-i așa :))

Drag,

[gina zaharia]

Mulțumsc, Adrian! Încrederea ta în aceste imagini îmi dă încredere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie foarte vizuală, deși imaginile-s a la Dali.

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Mi-a plăcut "femeia mării" prinsă-n mreaje de cuvânt desăvârșit! Rădița, prețuire

[Valeria Merca]

''pe buzele tale mi-am lăsat toate cugetările pe care le-aș fi ales
motto pentru nemurire''

Un poem... nemurire!:)

Preţuirea mea!