exerciții de imaginație - ipoteză

[Mihaela Popa]

să vorbim despre iertare

îmi place

să-mi amintesc cele patru anotimpuri și să repet

fără să fiu spânzurată-n gadgeturi – îmi doresc să uităm câteva zile de ele -

ce zici

de o plimbare cu bicicleta

sau în parc fără s-arunci ochii în telefon

să bem suc

o limonadă

o prăjitură la Casata

să luăm un bilet la teatrul de revistă

un Almanah

cuvinte

îmbrățișate trupuri

în Cișmigiu

cântă fanfara

mâncăm înghețată

vata din zahăr

s-a topit

lumea

ce ar zice dacă rămas fără baterii copacul ar înverzi frunze albastre

[Ion Lazăr da Coza]

O tempora...

da Coza

[Mihaela Popa]

mare dreptate ai, Sofy, mulțumesc!

îmbrățișări de suflet 

[Mihaela Popa]

îmbrățișări de suflet, Lisia, mulțumes!

[Mihaela Popa]

mulțumesc, Mihaela!

da, albastru, mi-e tare dor de albastru...

[Sofia Sincă]

Parfum de epocă... Însă toate s-au topit ca un fum. Câtă tandrețe exista în asemenea lucruri, fapte, câtă candoare...

Apreciez faptul că trăiești în Anglia, cu gândul și visele în România. Dar, se pare că tocmai: sunt mai profunde departe de țară.

Mi-am încărcat bateriile... apropo!

Aofi

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

La un anume interval avem nevoie de un detox digital, adică să uităm de toată tehnologia din jurul nostru și să ne conectăm la familie, prieteni, natură, vacanță. Se pare că timpul petrecut online are o altă dimensiune față de cel offline. Trece mai repede decât ne închipuim, mai ales când ne lăsăm purtați de val. 

Poezia ta surprinde perfect acest lucru. Deconectare reușită, Mihaela! 

[Mihaela Suciu]

E doar ipoteză. :)) Vis minunat când ni se termină bateriile, dar mereu sunt altele de rezervă. Frunze înverzite albastru? :))

[Mihaela Popa]

Gabriel, mulțumesc frumos! :)

[Gabriel Cristea]

Și-ar aminti să zâmbească din nou.